“Ce dragut!!!” am spus cand am auzit prima oara despre ideea unei scoli si a unei gradinite evreiesti… “Ce pacat nu nu sunt din Bucuresti si nu pot invata si eu acolo”
- un loc unde copiii si tineri pot invata despre religia lor, despre poporul lor…
- au sansa de a creste printre alti evrei
- au parte de conditii oprime de studiu si toate dotarile necesare (ca doar e scoala particulara)
- li se insufla valori morale, principii etice si o viziune mai larga
“Ce dragut!!!” am spus din nou cand am citit de pe site-ul scolii mission statement-ul
Our mission would be education – to learn from the past, understand the present and prepare for tomorrow. I believed that even more so now the education is our greatest opportunity for the future and our greatest gift for our children(…), providing a Jewish education is our primary goal. For we know that if you bring Jewish life to children, they will bring it home to their parents-the lost generation that was deprived of their heritage.
Ronald S. Lauder, Founder and President
My lifetime work and project is to ensure our little and young the best possible education, the best possible conditions, in the most professional, yet tolerant, affectionate, multicultural environment, so that they would grow up in a solid discipline of study, strengthened by self-confidence and pride to be a Lauder student
Tova Ben Nun, President of
the Ronald S. Lauder Foundation, Romania
Astazi, insa, dupa ce am aflat de deja celebra exmatriculare al lui Ariel nu mai pot spune “ce dragut”. Am auzit multe despre aceasta scoala. Unele lucruri le credeam… altele le consideram doar exagerari… altele le tratam cu “nu-i nimic… sunt sigura ca sunt alte plusuri care compenseaza”
- nu m-a deranjat ca intr-o scoala evreiasca majoritari sunt neevreii
- nu am zis nimic atunci cand mi s-a povestit ca, la ora de muzica, copii sunt invatati “Hristos a inviat din morti”
- nu mi s-a parut deplasat nici faptul ca iudaismul si chiar profesorul de ivrit sunt luati in deradere
- cand am citit postul lui Ariel despre sucul expirat primit de Shabbat mi-am spus “ei… macar marcheaza cumva Shabbatul… intentia e cea care conteaza”
- am preferat sa cred ca articolele care au aparut pe blogul lui Vlad (care btw a fost rapid adus la tacere) sunt si ele exagerate
Dar ceea ce am aflat azi mi-a lasat un gust amar. Nu doar ca scoala (conducerea scolii) nu incearca sa rezolve problemele care exista, nu doar ca sunt in faza de “negare”(nu vor sa recunoasca ca existenta acestor probleme), dar mirifica solutie adoptata a fost cea de a inchide gura elevilor, iar cei la care aceasta metoda nu functioneaza sunt exmatriculati.
De ce ma deranjeaza chestia asta? (exceptand, faptul ca il consider pe Ariel un foarte bun prieten)
Ma deranjeaza pentru ca aceasta e singura scoala evreiasca din Romania. Si, ca in majoritatea cazurilor, fiind singura, e luata ca etalon si majoritatea celor care nu prea stiu despre ce e vorba pun egal intre scoala evreiasca, comunitate evreiasca, evrei
Ma deranjeaza pentru ca, asa cum se zice, “un prost arunca o piatra in lac, si uneori nu sunt de ajuns nici o suta intelepti ca sa o scoata ” si… nici daca mai scria inca 200 de ani Ariel la blogul lui, nu ar fi adus o asemea imagine scolii cum a adus-o aceasta exmatriculare. Si cu greu va fi schimbata aceasta imagine, chiar si dupa ce lucrurile se vor schimba (si vreau sa cred ca asa va fi)
si… mai ales… ma deranjeaza pentru ca eu vedeam in acea scoala mult mai mult decat o simpla scoala particulara de fitze si copii de bani gata (asa cum am auzit vorbindu-se de multe ori despre ea)… dar se pare ca povestea Sodomei si Gomorei e mai actuala ca niciodata si se pare ca nici aici nu s-au gasit cei zece oameni buni. Deci Ariel, suntem alaturi de tine si… n-are decat sa ploua cu piatra si foc.
de pe la lume