Vreau sa va spun o povestioara despre care am discutat destul de mult. Probabil cei care au fost la sem de pregatire de Hidon si-o amintesc… Ideea e ca nu am ajuns la nici o concluzie. Si am impresia ca ceva imi scapa…. So… Care-i totusi morala? Luminati-ma si pe mine.
Aaaaa si sa nu uit sa-i multumesc lui Liviu pt varianta electronica :*
Rabi a spus odata:”Un singur om foarte destept am intalnit in viata mea”.
Si povesti urmatoarele:”Intr-un rand , am ajuns intr-un orasel si am tras la han .Hangiul m-a primit prieteneste.L-am intrebat despre starea obstii evreiesti din targ si el mi-a raspuns plin de mandrie:
- Suntem doar zece evrei in targ, totusi avem casa de rugaciune si cimitir.
- Cum asa?, l-am intrebat, de vreme ce sunteti numai zece? Daca sunteti cu totii in viata , la ce va trebuie cimitir? Iar, daca fereasca Dumnezeu, moare vreunul dintre voi nu mai aveti miniam si nu va mai trebuie casa de rugaciune!
- N-ai priceput , Rabi!, imi spuse el. Cimitirul este pentru calatorii in trecere pe aici.
- Un om cu cap, incheie Rabi Naftali si se adanci in meditatie.
asa mai merge..
cheia este chiar in text : “Cimitirul este pentru calatorii in trecere pe aici.” de altfel am gasit pe o piatra funerara ceva de genul:”Trecatori ce ne calcati tarana nu fiti mandri in cimitir. Noi aici suntem acasa, voi sunteti inca musafir!”