Ufff… in sfarsit s-a terminat…

Azi, in sfarsit, am scapat de examen. Oricat eram eu de ingrozita de Speaking s-a terminat si asta si, culmea, nu a fost asa ingrozitor cum credeam. Ziua de ieri a fost si mai obositoare(4 probe intr-o zi chiar e un pic cam mult),  dar  bine  macar ca in 2 zile a fost totul gata si acum pot rasufla usurata.

De acum chiar e liniste si calm si… si deja aud undeva in cap o voce care-mi zice “da, da Magda… asa… viseaza in continuare”, dar deja am cam ajuns la capatul rabdarii si vreau si eu liniste…

Imi cer scuze pt gradul  ridicat de incoerenta,  dar sunt  mai mult decat obosita. Si ca sa le dam de lucru si dragalasilor care nu au altceva de facat decat sa-mi caute mie cuvinte in engleza  va spun Bye-bye si va doresc tuturor o vacanta placuta.

P.S. :da stiu, puteam sa pun pa-pa, dar am vrut sa va fac in ciuda >:))

15 iunie

oooo ce data frumoasa, nu-i asa? Acum se poate spune oficial ca a venit vacanta

Trebuie sa recunosc ca aveam sentimente destul de contradictorii in privinta acestei zile. Sa va explic? Bine…

In primul rand incepe vacanta de vara –> ceea ce e, de cand ma stiu, cel mai asteptat moment al unui an (deci e de bine), DAR, pana mai ieri, vedeam vacanta dintr-un unghi ce imi dadea o imagine cam deprimanta, fiind foarte departe de ceea ce ar fi insemnat pt mine o vacanta de vis (o scurta comparatie cu anul trecut banuiesc ca ar elucida orice alt dubiu).

In plus, maine si poimaine imi dau cambridge-ul… ceea ce, evident, inseamna oarecare… hm… sa nu le numesc emotii sau temeri…. dar… stiti voi… golul ala din stomac.

Moreover(scuze… influenta exercitiilor de argumentari pt cambridge) si chestia cu schimbatul liceului e pe butuci si nu stiu ce am sa fac pana la urma…

Cred ca e deja clar ca entuziasmul coplesitor e foarte departe de a fi starea mea de spirit din ultimele zile…

Si aici cred ca e momentul sa intervina cel de-al doilea DAR si sa ne reintoarcem la partile bune.

Stiu ca suna deja rasuflat, dar dupa ploaie nu apare doar soarele, ci si curcubeul, care fara ploaie nu ar putea exista. Imi amintesc acum ca am auzit undeva (nu-mi amintesc unde anume, dar cert e ca sunt perfect deacord) : “chiar mai dulce decat sa simti gustul victoriei e sa o vezi in zare si sa stii ca te indrepti spre ea” . Si cum astazi dimineata (a se citi astazi FOARTE dimineata) mi s-a prezis “un curcubeu zambacios”am decis sa vad jumatatea plina a paharului. Poate nu e jumatate, ci sfert, cincime, sesime sau … doar o picatura, dar ceva-ceva tot e. Si, ca sa o luam pe rand:

E adevarat ca anul trecut visam la un cu totul alt program pt vara asta, dar daca e sa o luam asa, nici planurile de acum 2 ani nu coincideau cu ce a fost vara trecuta si s-a dovedit ca a fost -cred ca nu exagerez daca o numesc asa- cea mai frumoasa vara de pana acum.

In al doilea rand testul… dap… nimeni nu e prea entuziasmat de asa ceva, dar stiu ca am invatat si … sper sa fie bine si sa ma laud cu un A prin august cand vin rezultatele. In plus tot datorita acestui test vine si Alex in Iasi si imi era tare dor de ea , avand in vedere ca nu ne-am mai vazut de prin toamna.

Ce a mai era? school… ei … aici nu stiu ce sa spun. Probabil ca peste tot mai e si cate un profesor slab, dar cu pretentii , iar de oameni incorecti, dar care sunt primii cand e vorba sa-i judece pe ceilalti, e lumea plina. Cel putin a fost un sfarsit de an destul de placut. Diriga ne-a facut diplome personalizate. Daca vreti, aveti aici cateva exemple (dati click ca se maresc:P)

Eu am primit “Alber Einstein quotes… for Magdutza to post on her Bloguletz” pe care le veti vedea foarte curand. Inca o data : “thanks, it was very, very, very nice of you”

Deci… mai o ploaie, mai o raza de soare, mai o tornada, mai un potop, mai o bucatica de curcubeu…important e sa mergi mai departe si sa iti stergi lacrimile, pt ca altfel nici macar nu ai sa observi ca ploaia s-a oprit.

Furnicuta fericita

Acum ceva timp am primit de la Zeffy chestia asta si azi m-am decis sa v-o arat *

* Acesta este un pamflet. Orice asemanare cu situatii sau persoane reale este pur intamplatoare (hm… sau nu? asta voi decideti)

VACANTA!!!

Poate stiti, poate nu, din aceasta toamna am devenit profesoara de Talmud Tora in micuta si draguta noastra comunitate . Desi initial am avut ceva emotii, se pare ca am incheiat cu bine primul nostru an de studiu. Si spun nostru pt ca atat pt mine, cat si pentru copiluti a fost primul an. Nu voi spune ca a fost simplu, pentru ca nu a fost, dar cu siguranta a fost foarte placut.

Atat eu cat si dracusorii ingerasii am avut mare noroc ca vare trecuta am experimentat “cariera” de madrich , iar experienta acumulata in acest fel poate fi considerata inestimabila si nepretuita.Desi nu am descoperit, inca, o reteta magica (hm…. poate ca nici nu exista una) si eu am invatat multe in aceste luni. In primul rand mi-am dezvoltat o caracteristica despre care credeam ca imi lipseste cu desavarsire si anume RABDAREA (si e nevoie de muuuuuuulta).

Cea mai mare spaima am tras-o atunci cand am descoperit ca trebuie sa ma descurc singura. Nu ca nu as fi facut asta si ca madrich, dar era cu totul altceva. Acolo stiam ca e mereu o Bianca, o Mirela, un Edi (sau chiar 2), o Eliza, o Elena… in fine… cineva care sa te ajute in caz ca ceva ar putea merge prost, care sa te indrume mai departe sau, pur si simplu, sa fie acolo. Daca e sa fac o asociere, cred ca cel mai bun exemplu e cel al unui acrobat care face o saritura si, in timp ce zboara spre trapezul urmator, observa ca lipseste plasa de siguranta. Dar,ca sa continui asocierea, se pare ca exercitiile facute cu plasa m-au pregatit suficient de bine si, pentru asta, nu pot decat sa multumesc trio-ului care ne-a “instruit”.

Una peste alta, se pare ca toata lumea e fericita , dupa cum puteti vedea,

iar copiii si-au primit bine-meritatele diplome.

Sper ca in toamna sa ne re-apucam de treaba cu la fel de mult entuziasm. Pana atunci… Vacanta placuta si… aveti grija ce faceti >:))

Oare cum e sa fii Dumnezeu?

V-ati pus vreodata intrebarea aceasta? Eu nu prea mi-am pus-o, dar tocmai m-am ascultat stabilind o concluzie de genul: “cred ca e tare complicat sa fii Dumnezeu”

Totusi aici conteaza foarte mult cum percepem fiecare chestiile astea. Exista o multime de teorii contradictorii: ca D-zeu a facut lumea si “e scris” tot ce o sa se intample si destinul tuturor e prestabilit, sau ca nimic nu e prestabilit, dar tot Goddy-God e cel care ia toate deciziile, ceea ce ar cam decima ideea de liber arbitru, dar ca sa nu dam in dispute religioase si sa nu ne pierdem de la subiect haideti sa va spun si varianta mea.

Cred in existenta unei Divinitati (asta ca sa nu incepem acu discutiile de genul care religie e cea corecta). Intr-o anumita masura, si ideea ca lumea ar fi fost creata de “Big Guy Up-stairs” mi se pare destul de credibila, dar consider ca a facut-o si apoi s-a dat un pic la o parte si a zis “ok.. eu i-am facut… acu depinde de ei…tre sa-i lasam sa se descurce si om vedea unde ajungem cu chestia asta” mai pe scurt “nu ma bag” . Si aici e si problema mea.

E complet aiurea si enervant sa aflii unele lucruri, dar sa nu ai voie sa le spui sau sa stii cum sa rezolvi o anumita situatie, dar sa nu ai voie sa te amesteci. Spuneti si voi… e corect asa? NU!!! Normal ca nu e corect, si e cu atat mai incorect, cu cat vine intr-o situatie de genul “uite cum stau lucrurile! nu e corect asa! ” si eu stiu ca e corect si, cand in sfarsit am cel mai clar, limpede, evident argument pt a explica si altora, nu am voie sa-l folosesc (

ok… whatever… this is it… I should have been used to it by now, but… just for the record… Normal ca ceva (hm… sau sa zic cineva?) pare negru cand sustii ca te uiti la el, dar de fapt nu vrei sa deschizi ochii. Si e foarte usor pentru cineva sa se asigure ca tu ramai cu ochii inchisi, dar e aproape imposibil pentru oricine altcineva sa ti-i deschida.

Trebuie sa fie tare greu sa te confrunti mereu cu ideea ca nu ai voie sa te amesteci si tocmai la asta se referea intrebarea initiala. Oare cum reuseste ?

LATER EDIT: Ce coincidenta!!! Tocmai mi-am dat seama ca scriam acest post odata cu inceperea Shabbatului. Oare asta poate avea vreo legatura? Oare interdictia de a nu ne amesteca, de a nu schimba nici noi lumea in timpul Shabatului, are tocmai scopul de a ne face sa intelegem cum e sa te dai deoparte si, pur si simplu, sa te bazezi pe ceea ce face altcineva? Poate ca e si asta o explicatie… Oricum cred ca e un progres personal faptul ca am reusit sa imi tin gura si sa nu ma bag Si culmea, fara sa-mi dau seama am respectat intr-o anumita masura si o bucatica de Shabbat.

Doar ca… >:)) >:)) acum s-a sfarsit… e o saptamana noua si e permis (sau chiar indicat) sa “schimbam lumea”

Nu ne-am mutat !!!

Am primit destul de des in ultima vreme o intrebare care m-a mirat – si anume, cum zicea si Jalane, “care e faza cu mutatul de la we3d la wordpress?” – asa ca m-am gandit ca ar fi dragut sa lamuresc lucrurile. NU M-AM MUTAT! Nu a existat niciodata ideea de a ma muta. La un moment dat am decis sa renunt la blog din diferite motive, dupa care am re-analizat aceste motive si mi-am dat seama ca nu a fost o alegere prea inspirata asa ca am revenit.

we3d e un domeniu ce functioneaza la fel ca si wordpress-ul asa incat am preferat ultima variana pentru a nu-l mai zapaci pe Ariel de fiecare data cand nu stiu cum sa fac ceva (cum reactionam pana acum).

Din lipsa de timp nu voi posta foarte regulat, dar ceea ce incerc sa creez aici se aseamana cu definitie initiala a unui blog: un fel de jurnal. Vreau ca Lumea lui Magdutz chiar asta sa fie: o frantura din lumea mea si din felul cum o vad eu.

Stiu ca acum majoritatea blogurilor trateaza subiecte de scandal -cum imi place sa le spun- din dorinata de a avea cat mai multe commenturi si cat mai multi vizitatori. Posturile de top fiind din domeniul Base, Jiji (sau Becalizarea Romaniei), si in general lucruri cu care suntem destul de feed-up deja de la stiri. E adevarat ca unii nu se pot satura sa se mai certe si sa se jigneasca si inteleg deci de ce astfel de posturi au cautare si nu vreau sa ii judec sau critic pe cei care le scriu sau pe cei care le citesc. Totusi, desi stiu ca ii voi dezamagi pe unii, aici nu veti gasi asa ceva.

Am facut acest blog pt sufletelul meu, nu pt a avea un numar de vizitatori de 3 cifre, asa ca nu am de ce sa imi fac probleme de genul “oare ce naiba postez azi?” sau “hai sa scriu ceva cat mai intrigant ca sa ating 100 de commenturi” . Mi-am propus ca acesta sa fie un blog “curat”, unde discutiile sunt binevenite, dar jignirile nu. In mare masura am incercat pana acum sa nu sterg nici un comment si vreau sa fac asta si de acum incolo, de aceea v-as ruga sa incercati sa va controlati vocabularul inainte de a da apasa “submit comment”.

Ideea principala e : cui nu-i place sa nu se uite, iar cui ii place cred ca ii place ce contine nu faptul ca e .wordpress.com sau .we3d.net

Back

Dupa cum observati Bloguletz s-a intors(and it is here to stay). Poate ca va suna stupid, dar singurul motiv al acestei reveniri este ca nu a avut nici un rost sa-l sterg de la inceput (motiv pt care veti gasi aici si posturile anterioare) .

Asa cum am explicat si celor care m-au intrebat, am vrut sa renunt la blog pt ca mi se parea ineficient sau chiar inutil, dar perioada aceasta de pauza m-a facut sa vad ca nu e chiar asa. Cred ca, fara sa-mi dau seama, ma molipsisem si eu de boala vizualizarilor si ma bucur ca m-am oprit inainte de a ma apuca de incercari penibile (asa cum am vazut la multi) de a-l comercializa.

Vreau sa le multumesc celor care mi-au explicat ca tocmai asta ii atragea la Bloguletz: ca era o chestie mica si personalizata, nu un “blog de scandal” (loc de intalnire a celor care nu aveau altceva mai bun de facut decat sa se injure intre ei )

Pentru ca o luam de la inceput am decis sa fac cateva schimbari, atat legate de cum arata, cat si de continut. Enjoy it !!!

P.S. O sa mai facem cateva schimbari pana la forma definitiva asa ca orice sugestie e binevenita