Review

Si daca tot ma plangeam eu in urma cu vreo 2 posturi ca nu stiu cum va decurge aceasta vacanta, cred ca e cazul sa mentionez ca e chiar mai bine decat ma asteptam. Dar sa o luam cu inceputul:

Asa cum anuntasem deja, nici nu a inceput bine prima saptamana de vacanta ca m-am si suit in tren si m-am transportat catre aglomerata, mizerabila, caniculara si, totusi, iubita noastra capitala. Ajunsa aici am dat peste o fata zambitoare de Cristi (ma rog… pe cat de zambitor este el capabil sa fie). Dupa, traditionalul festil de la McDonald’s, am experimentat o cursa a groazei, cunoscuta si sub denumirea codata de “trafic cu metroul de la Gara de Nord pana la Unirii a 2 oameni cu 2 bagaje mari”. Vi se pare exagerat numele de cursa a groazei? Inseamna ca nu stiti, probabil, cate scari am avut de urcat. O estimare destul de exacta ar fi… muuuuuuuuuuuuuuuuuulte.

Ajunsi, intr-un final, la Federatie am inceput o activitate ce ne-a lipsit pe parcursul ultimului an, dar care s-a transformat intr-o dureroasa rutina in zilele ce au urmat. Ma refer desigur la umplutul cutiilor (cu rechizite, carti, materiale publicitare, tricouri,etc.), sigilarea lor si apoi mutarea dintr-un loc in altul.

Au urmat cele cateva zile la Sibiu (o saptamana jumatate? cam asa… am prierdut demult sirul). Si daca tot e Sibiul capitala a culturii, si daca toata lumea face festivaluri, doar nu o sa ne lasam noi mai prejos, nu-i asa? Pai normal ca nu. Si astfel a aparut EuroJudaica.

Ar fi enorm de multe de povestit, dar aici doar voi schita cateva aspecte, mai mult sau mai putin generale.Ce am aflat nou?

• Am descoperit cat de obositor poate fi sa cazezi 400 de persoane in acelasi timp si, mai greu decat asta, sa impaci pe toata lumea;
• Am mai simtit, pe propria piele, ca sa tai, sa numeri, sa imparti si sa distriburi bonuri de masa e o sarcina mult mai dificila decat pare a fi si, uneori, poate deveni chiar periculoasa;
• Am mai inteles cum toata oboseala si stresul acumulate in cateva zile pot disparea in 5 minute atunci cand vezi cata lume se aduna la spectacolul de deschidere;
• Am constatat cu surprindere cate stiu despre iudaism cativa elevi care au participat la concursul desfasurat in cea de-a doua zi a festivalului;

Regulile de baza pe care mi le-am insusit sunt:

1. Rabdarea si calmul, desi nu pot rezolva chiar orice problema, cu siguranta previn inrautatirea ei.
2. Daca cineva se uita prin tine nu pierde timp intrebandu-te care e problema, ci concentreaza-te asupra celorlalti. Se pare ca tactica de a ignora, la randul meu, persoana respectiva a fost singura care a dat rezultate.

Una peste alta, totusi, cel mai grozav a fost sa ii vad din nou pe Mirela, Bianca si Edi lucrand impreuna si ma bucur foarte mult ca am avut ocazia sa fiu acolo si sa fiu printre ajutoarele lor (sau negrisori pt cei apropiati ) si vreau sa le multumesc mult, mult, mult pt asta.

Daca tot am nimerit in zona multumirilor cred ca ar fi cazul sa ii multumesc si Mihaelei care a fost la fel de dulce si zapacito-chitaitoare ca intotdeauna, celeilalte Mihaele pt puterea incredibila de a “calma spiritele”, lui Pusy pt ca ne lua “la o tigara”, la cumparaturi, sau oriunde altundeva cand atmosfera devenea tensionata , lui Erwin pt cata dreptate a avut cand mi-a zis ca, intr-un anumit domeniu, am o parere mult prea radicala si, mai ales, cumnatelului meu preferat, Cristi, care m-a sustinut moral si mi-a alungat multi piticei din cap.

Multe multumiri tuturor si… l’shana habaa b’ unde ne-om dori noi.