Yom kippur

Acusi-acusi intram in Yom Kippur asa ca m-am decis sa iert pe toata lumea. Se pare ca programul meu de scuze nu a functionat asa de bine cum mi-as fi dorit si, observand ca e valabil si pt altii, m-am gandit ca un lucru dragut pe care l-as putea face ar fi sa decretez ca iert pe toata lumea (desi recunosc ca am avut un pic de lupta cu orgoliul propriu in privinta a vreo 2-3 persoane ). Mi-as dori mult sa fie reciproc si imi cer, din nou, multe multe scuze pt cei cu care am fost antipatica, insensibila, rautacioasa si mai ales fata de cei pe care i-am suparat fara sa vreau ca deobicei astea sunt cazurile in care imi iese cel mai bine.

Deci… fara resentimente, streg cu buretele ce-a fost rau si o luam de la zero. Sa aveti un post usor si Gmar hatima tova!!!

Caut job

Din motive obiective si absolut intemeiate Magda a decis ca vrea o slujba part-time.

Ce se pricepe sa faca? Pai…. mai nimic, dar invata destul de repede (estimarile sunt optimiste: intre 20-50 de ani sigur se prinde ceva de ea). Avand in vedere ca scopul acestui post este de a face reclama si nu anti-reclama as dori sa mentionez ca are un CV destul de dlagutz.Ca de exemplu:

• un an de experienta de profa pt copii (9-12 ani) si inca mai urmeaza>:)
• 3 sapt stagiu intr-o firma de advertising in Anglia(da, da, proiect scolar, dar tot se pune )
• cateva articole intr-un ziar local (ok, ok, a fost demult, dar sunt doar 2 ani de atunci , nu 100)
• 2 bucati luni in Israel dupa castigarea fazei nationale de Hidon HaTanach
• una bucata curs de dezvoltare personala si orientare profesionala organizat de AIESEC. (yep…. I assume you have never heard of it… if you are curious just google it)
• Certificat FCE luat cu A (it was not as easy as it sounds)
• si, evident, ceea ce ii place sa numeasca Bloguletz, adik ceea ce citesti tu acum.

Ar mai fi, probabil si altele de spus, dar nici prea multa lauda nu e sanatoasa sa nu se trezeasca apoi supra-calificata.

Ca sa ne intoarcem la subiect, sluja ideala ar fi babysitting sau meditatii cu copilutzi, dar merge si ceva de genul secretara,rasp la telefoane, trimis mailuri, impartit flyere pe strada sau orice altceva.

Daca aveti  oferte sau cunoasteti pe cineva interesat nu va ramane decat luati legatura cu ea: magdutza_p@yahoo.com

P.S. Sper ca nu va sperie persoana a III-a, nu va faceti griji, nu a luat cu asalt nimeni Bloguletzul. E vorba doar de o tehnica observata in felul de a vorbi al unor persoane si pe care de ceva timp vroiam sa o incerc

12 A

Inevitabil, la fel ca tot ce e bun, si vacanta de vara a luat sfarsit. Ma rog… nu e prima oara cand se intampla asa ca se presupune ca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum. Intotdeauna e la fel: multi copii, multi parinti, flori, inghesuiala… cam asa caracterizam pana acum inceputul fiecarui an scolar.

Ei bine anul asta am o mica problema… un fel de problema de personalitate. adik… nu inteleg… eu—-> a 12-a???? c’mon…. probabil ca e o gluma proasta. Adica… pot sa cred orice, dar…. chiar a 12-a? Chiar eu? Chiar acum? Se pare ca da

Mi-am luat orarul, am aflat ce profesori am sa am… Constat cu tristete ca ne-au schimbat unii profi si, cu si mai mare tristete, ca pe altii nu i-au schimbat (lucru care micsoreaza simtitor probabilitatea de a lua si eu bac-ul).

Mi s-a spus ca anul asta o sa treaca mai repede decat ma astept si sper sa fie asa si, la anul sa povestesc despre ziua de 1 octombrie de la vreo 500 km distanta  de locul unde  ma aflu acum.

Rosh Hashana si nu numai

Vreau sa va comunic ca astazi e o zi foarte importanta si asta din doua motive.

Unul din ele este ca in urma cu multi ani (vreo 19 mai exact) a aparut pe lume o chestie blonda si chitaitoare, cunoscuta astazi sub denumirea de Eliza. Asadar… LA MULTI, MULTI ANI !!! Sa ne traiesti si sa ramai la fel de vesela si draguta cum ai fost si pana acum.

Un alt lucru care face aceasta zi importanta s-a intamplat tot in urma cu multi ani (recunosc… cu ceva mai mult mai multi ani) si imi permit aici sa ofer niste explicatii suplimentare pt cei care nu sunt foarte la curent. Deci…  Astazi, evreii sarbatoresc Rosh Hashana (Aul nou), considerand ca aceasta este ziua in care Big Guy Up-stairs a creat lumea. Se spune ca in aceasta zi El sta in fata a 3 carti care sa decida unde ne vom situa in anul urmator:

• “Cartea Vietii” unde sunt trecuti cei buni si drepti;
• “Cartea Mortii” unde sunt inscrisi cei care au pacatuit si care nu mai au nici o sansa sa se indrepte
• Un fel de “caiet de ciorne” in care sunt trecuti toti ceilalti (probabil ca cei mai multi dintre noi aici ne aflam),  a caror soarta e amanata inca zece zile pana la Iom Kippur astafel incat, prin faptele noastre sa il “convingem” sa ajungem unde ne convine

Din acest motiv, in aceste zile tragem, in mod simbolic, o linie asupra ce am facut si incercam sa  constientizam greselile pt a nu le mai repeta si bineinteles ne cerem scuze fata de cei pe care i-am suparat si incercam sa ne inpacam cu ei. Si aceasta idee, mi se pare deosebit de interesanta si inteligenta in acelasi timp: nu e suficient sa recunosti in fata lui Dumnezeu ca ai gresit si sa afirmi ca iti pare rau. Trebuie sa fii iertat chiar de cei fata de care ai gresit. Si in felul asta intelegi ambeleipostaze fiindca probabil fiecare se afla atat in locul celui supara, cat si in ipostaza celui care isi cere iertare. Motiv pt care, poate, e mai usor pt noi sa fim intelegatori si indulgenti si sa iertam mai usor, stiind ca si noi, la randul nostru ne dorim sa fim iertati.

Eu imi cer scuze de pe acum de la cei pe care i-am suparat, urmand ca in zilele viitoare sa imi cer scuze si personal. Veti spune probabil ca, in acest caz, paragraful pe care tocmai il citit nu are nici un rost. Ei bine, are. Exista o oarecare posibilitate sa fii suparat pe unii dintre voi fara sa imi dau seama si vreau sa imi cer iertare aici fata de cei care, eventual, se afla in aceasta categorie.

Inchei aici si ma pregatesc sa merg la sinagoga.

Shana tova ve gmar hatima tova !!!

Mustrare

Cu mare rusine trebuie sa va marturisesc ca am primit o mustrare din partea CNB (Consiliul Nationat al Blogo-vizualului). Ca urmare a folosirii, atat pe blog, cat si in convorbirile private, a termenului de dementor sub forma de metafore sau comparatii cu sens peiorativ, am pus intr-o lumina neplacuita aceasta pasnica comunitate a dementorilor. (Sau mai pe intelesul tuturor cam aceeasi chestie pe care a facut-o si Basescu numind-o pe ziarista “tiganca imputita” atragand furia comunitatii rrome ca foloseste numele lor ca insulta.)

In acest context vreau sa-mi cer cele mai sincere scuze pentru aceasta greseala si pt jignirile aduse in aceasta forma. Sunt constienta ca am dat dovada de insensibilitate , dar promit sa-mi schimb atitudinea, si subliniez ca mentiunea “Acum ca ma gandesc mai bine remarc cu usurinta asemanarea unei astfel de persoane cu un dementor” de aici e o insulta ne-meritata adusa acestor fiinte dragalase numite dementori.

Hopeful

Stiu ca pt unii din cititorii mei postul precedent a insemnat un motiv de bucurie. Si ii inteleg foarte bine. La urma urmei,  nu fac prea des marturisiri  in  public despre coeficientul meu negativ de inteligenta asa ca e normal sa profite de orice ocazie ca sa se bucure si ei. Totusi, am o veste proasta pt voi  sau una buna pt cei care, in ciuda tuturor dovezilor date pana acum, inca vor sa creada ca am un IQ de minim 2 cifre.

Se pare ca eforturile mele de a ma inregistra pe diferite site-uri si a-mi face publice cateva albume (stiti deja chestia aia cu frumusetea rapitoare) au dat totusi roade. Pt a nu induce in oroare eroare opinia publica vreau sa anunt ca la cateva ore dupa ce am scris postul precedent am reusit -in mod miraculos-  sa-mi fac albume pe Picasa, Ringo si Photobucket. Asa ca momentan folosesc 4 site-uri (dap… stiu ca am enumerat numai 3, dar adaugand si flickr pe care aveam dinainte, printr-un calcul deosebit de dificil de matematici superioare, 3+1 = 4).

Nu, nu va speriati, nu sunt addict. Doar ca am decis sa fac o proba vreo 2-3 saptamani ca sa vad care imi place cel mai mult. Stiti care e insa tragedia? Ca din punct de vedere al vitezei de uploadare si al structurii tot flickr imi place cel mai mult.  Oricum, nu asta e important, ci faptul ca nu sunt chiar asa inapta cum credeam si… chiar si in situatia asta un pic de rabdare face minuni.

Hopeless

Ma simt obligata sa fac o marturisire. In ciuda sentimentelor mele negative indreptate asupra persoanelor ce fac parte din categoria “prost/proasta cu draci” am ajuns la concluzia ca e posibil sa fiu si eu situata in aceeasi “oala”. Dar sa incepem cu inceputul…

Totul s-a desfasurat in ultimele 7 zile. Venise Magda fericita de la nunta despre care v-am povestit si ce si-a zis? Hai sa-si faca si ea site de poze. Ca deh… o asemenea frumusete inestimabila ca a mea nu merita sa fie irosita (yeah right) . Si vad eu ca lumea are poze si albume la greu pe flickr (nenorocirea de site de poze a yahoo-ului) si hop sa-mi fac si eu tot acolo….

Si imi fac… si incep sa pun poze…si vad ca inainte sa-mi dau eu bine seama ce si cum deja e umplut jumatate din spatiu. Zic “nu se poate, am vazut utilizatori cu sute de poze si eu abia pusesem vreo 20″ Ok… nu-i nimic… ajung la concluzia ca sunt eu zapacita si ca ar trebui redimensionate…. motiv pt care le redimensionez….

Pun o cantitate aproape multumitoare pt momentul respectiv (vreo suta) si incep sa le impart pe albume. Cand mi-e lumea mai draga observ ca nu ma lasa sa-mi fac mai mult de 3 albume. Intru pe site-urile celorlalti…. tot free…. cate 7-9 albume… zic “nu se poate”, dar uite totusi ca se poate. Sterg cateva din pozele uploadate pt a le redimensiona (din nou) si cand sa le pun la loc (mai mici de data asta) imi zice ca nu am spatiu. Bine frate, dar inainte aveam si acu cand le-am micsorat nu mai am?

Nu-i nimic ma consolez cu ideea ca site-ul lor e tampit si ma decid (in cele din urma) sa imi fac un cont pe altceva. Incerc Picasa, dar constat ca nu imi mai stiu id-ul sau parola mailului de pe google. In sfarsit le gasesc (dupa ce rasfoiesc vreo 20 de doc-uri pe calc in speranta ca am prevestit astfel de evenimente si mi-am notat pe undeva – lucru pe care l-a si facut de altfel). Si introduc tot ce e nevoie… astept entuziasmata… si cand sa fie gata… error.jpg

Vazand ca sunt total inapta il rog pe Silvicu (care in imaginatia mea e o enciclopedie ambulanta a tot ce are legatura cu masina asta cu multe butoane calculatorul) sa se milostiveasca de mine si sa-mi dea un sfat. Si el, avand o inima mare si vrand sa-mi curme disperarea imi recomanda http://photobucket.com/. Unde intru… si cand sa ma inscriu ce mesaj plin de afectiune primesc? Account already exists for the e-mail address: ‘magdutza_p@yahoo.com’ oooooo mersi…. minunat….inexplicabil, dar incerc sa reactionez ca un om civilizat care si-a uitat id-ul imi introduc adresa de mail in casuta aia pt idiotii ca mine. Si mi se spune ca mi s-a trimis un mail si sa intru de acolo. Verific – nici un mail. “Nu-i nimic”,imi spun,” poate ca mai dureaza un pic… am sa astept cuminte.” Si astept, si astept, si astept …. si asteeeeeeeeeept si m-am cam saturat sa tot astept, dar mailul tot nu vrea sa-si faca aparitia.

Ce-mi ramane de facut? Renunt la ideea de site de poze si ma consolez cu ideea ca poate asa e cel mai bine si e mana destinului care incearca sa ma fereasca de eventuali dementori furiosi. (stiu ca suna complet anapoda, dar mi-e mult mai usor sa accept aceasta ipoteza decat sa ma impac cu ideea ca pur si simplu sunt eu incapabila)

Statement of result

Daca va aduceti aminte, acum cateva luni (la inceputul vacantei mai exact) am rasuflat usurata ca am termiant cu examenul de engleza. Ei bine , astazi am primit, prin posta, prima dovada palpabila: , urmand ca la mijlocul lui octombrie sa merg sa-mi iau si certificatul . Tinand cont ca pe la sfarsitul lui Ianurie am dat testul pt a intra la cursuri, cred ca pot afirma ca a durat un picutz toata povestea asta, dar eu zic ca a meritat. Nu examenul si diploma in sine sunt cele mai valoroase, fiindca stiu ca inca mai sunt unii dezamagiti ca am dat FCE si nu CAE, ci ceea ce mi-a demonstrat asta despre mine insami.

Mi-am fixat un target (sa il iau cu A) si l-am atins. Si daca stau sa ma gandesc cred ca e prima oara – in toata existenta mea de elev- cand imi programez sa iau maxim. Examen de clasa a 4-a, teste mationale, olimpiade, teze… normal ca vroiam rezultate bune, dar deobicei “maximul absolut” se oprea pe la 9,50. Intotdeauna am considerat ca perfectiunea oricum nu poate fi atinsa si atunci? pt ce sa ma mai obosesc?

Dirigul nostru ne spunea destul de des ca noi suferim de “suficienta”, ca suntem superficiali si, nu e singurul care mi-a zis, ca sunt delasatoare. Doamne!!! cat de mult ma necajeam din chestia asta !!! Uram sa aud discursul asta al lui si, culmea ma simteam teribil de jignita si revoltata ca ar putea crede asta despre mine. Acum insa imi dau seama ca poate avea dreptate si ii sunt recunoscatoare pt cele cateva suturi pe care le-am primit de-a lungul timpului. La urma urmei orice sut in partea dorsala (exista o sansa la un milion ca el sa citeasca acest articol asa ca e indicat sa pastrez un vocabular cat mai cizelat) e un pas inainte. Ca unele au fost meritate si altele nu…. asta e partea a doua, dar oare ce poate fi mai motivant decat sa-i demonstrez ca nu avea dreptate si m-a “atacat” pe ne-drept?
As putea sa mai dezvolt mult acest subiect, dar nu o voi face. Cert este ca vad intr-adevar acest Statement of Result ca pe un statement. Si mie imi demonstreaza ca mi-am invins pt prima data aceasta boala a suficientei si sindromul de “las-o ba ca merge-asa” si sper sa pot face asta si de acum incolo si in alte domenii. Iar la cate suturi iau(vreau sa subliniez ca nu e el singurul vinovat de asta)… nu pot decat sa fiu optimista si sa cred ca asa va fi mereu cineva care sa aiba grija ca aceasta “boala” sa nu recidiveze.