I hate Romania

Stiu ca e un cliseu si mai stiu ca e deja o chestie rasuflata. Stiu ca e foarte obisnuit ca adolescentii sa vina cu texte d-astea, sa fie suparati pe viata si sa afirme doar chestii de genul “mi-e rusine ca sunt roman”, “Romania e o tara de hoti / corupti / tarani / nesimititi/ etc. ” Problema e ca pana astazi eu eram printre putinii care nu eram de acord cu asta.

Consideram ca Romania e o tara obisnuita, nu foarte civilizata sau uimitor de dezvoltata, dar acceptabila. Nu se prea moare de foame, esti oarecum in siguranta (la modul ca nu e genul de loc in care sa-ti fie frica sa iesi din casa dupa ce se intuneca). Pe scurt… ca mai toate locuri are si ea bune si rele. Ei bine astazi (la doar 2 zile dupa ziua nationala, dupa milioane si miliarde de stegulete, beculete, braduti si speech-uri care mai de care mai minunate) m-am decis ca proportia dintre bune si rele e totusi oarecum dezechilibrata.

Ce anume m-a facut sa cred asta? Ei bine, o parere ca asta nu se formeaza intr-o zi, evident. Astazi insa a cazut si picatura care a umplut paharul.

Despre ce e vorba? Am mers astazi cu colegii mei si profa de bio sa participam si noi la “fundita umana” (mai multe detalii despre eveniment aici ) Ne-am dus, am participat, toate bune si frumoase… dupa care se gandeste Magda ca nici temperatura, nici distanta pana acasa nu au cele mai potrivite valori pt o plimbare pe jos. Asa ca dupa 2- 3 autobuze super pline ma hotarasc sa urc si eu, fiindca al patrulea parea ceva mai uman (ca sa nu mai vorbim de faptul ca jumatate de ora de stat in statie era deja cam mult).

Si urc eu in minunata cutie de conserve, incerc sa ma fac cat mai mica ca sa nu-i turtesc pe ceilalti calatori, fac un efort disperat de a-mi composta biletul si gasesc fericita o bucatica de bara de care sa ma tin. Statiile trec si Magda e din ce in ce mai fericita ca in curand va cobori si va putea respira din nou. Dar cum era si un banc : “Romania e unica tara in care geanta coboara cu 2 statii inaintea ta”, cam asa ceva am patit eu cu portofelul.

Pe scurt, in momentul in care descopar aerul proaspat din afara autobuzului, vad ca si unul din buzunarele ghiozdanului e deschis…”hmmm.. destul de inexplicabil… mai ales ca stiam ca il inchisesem si cam toata durata minunatei calatorii am tinut ghizdanul in mana la nivelul genunchilor” dar daca faptul ca buzunarul deschis mi s-a parut ciudat… ce sa mai spun de faptul ca portofelul meu nu mai era in el.

Ei… deja se ingroasa gluma… nu portofel => nu bani, buletin, legitimatie de acces la British Council si alte fleacuri pe care le mai aveam pe acolo…

Tot nu credeti ca am un motiv suficient de important sa fiu furioasa pe aceasta tara si, mai ales pe locuitorii ei? Poate ca inca nu… a fost un accident… am avut ghinion.. se mai intampla… Dar daca va zic ca e a doua oara in interval de un an si ceva cand “se intampla” ? Deja parca se mai schimba datele problemei, nu?