O zi buna

Dupa o saptamana (ma rog… jumatate de saptamana) absolut nebuna (cele 20 de ture de sala de la sport in pantalonii unui coleg si adidasii unei colege sau pregatirile la mate de duminica SI luni sunt doar niste exemple aleatorii) ziua de azi a fost neasteptat de buna.

Ca niste elevi seriosi ce suntem cei mai multi dintre noi ne-am prezentat la 7:30 la scoala, chiar daca toate mediile erau inchise de ieri. Si tot ca niste elevi seriosi, ce se respecta ce ne-am apucat noi sa facem vazand ca proful de mate intarzie? Hai sa jucam portocalele si apoi capra (imi pare rau de cei de la etajul 1 care stau sub sala 24 )

Dupa vreo 2 ore jumate, cand am terminat si cu scoala le-am luat pe alex si simona cu mine si… hai sa mergem sa-mi scot si eu intr-un final renumitul meu buletin. Si ghiciti ce s-a intamplat ! In mod miraculos la politie (evidenta populatiei , mai exact- ca sa nu fiu iar acuzata de inducerea in eroare a opiniei publice)nu era aglomeratie. M-am asezat frumos la ghiseul 3, am asteptat vreo 2 min sa vina o functionara si, dupa alte 3 min am plecat cu buletin si carte de alegator. Nu m-au mai plimbat de la un ghiseu la altul, nu s-au mai apucat sa-mi zica ca… stai ca de fapt iti mai trebuie si nu-mai-stiu ce act ca sa ridici… in 5 min am terminat .

Apoi, m-am dus in statie sa astept un mijloc de transport si, in mod miraculor am calatorit cateva statii si nu mi s-a furat nimic. Am urcat in maxi-taxi cu 2 telefoane, portofel, buletin, carte de alegator, pasaport (pe care specific ca nu-l plimbam dupa mine doar din dorinta de a avea toate actele dupa mine, ci pentru a putea sa ma identific cand imi ridicam buletinul) si am coborat fara sa-mi lipseasca nimic.

Am ajuns in Copou si ce mi-am zis… daca tot mi-am scos buletinul.. hai sa-mi incerc norocul si sa trec si pe la posta sa vad daca-mi pot scoate alocatia ca nu scosesem nimic de la inceputul anului. Aveam ceva emotii pt ca unii dintre colegii mei mi-au povestit ca au mers la posta si nu au primit niciun ban pe motiv ca cei dintr-a 12-a nu mai pot scoate alocatiile dupa nu-stiu-cat ianuarie. Deci… se cheama ca le-au pierdut. Dar iata ca eu nu am intampinat nici o problema. Deci… cei care ati mai avut dificultati… mergeti in Copou la posta ca mie mi-au dat-o fara sa ma intrebe de sanatate.

Asadar… vedeti ca se poate? Nu ar fi mai simplu sa mearga asa in fiecare zi? Sa-si faca fiecare treaba pt care e platit si eventual sa fie si amabil si politicos in tot acest timp?

!?!

Ce bine ca-i lumea plina de prosti si ce bine ca eu nu ratez niciunul !!!

Not all the dreams come true

When your dream does not come true… then…

• maybe you are the one who made something wrong
• maybe you didn’t wish it enough
• maybe there weren’t enough people to believe in it
• maybe it was selfish

When your dream does not come true… then… one day… may come the time when you sholud just let it go. Maybe it just wasn’t made to be.

When your dream does nor come true then… then it’s time to dream another dream, a better one.

Simulam, simulam…

Astazi la liceul meu s-a petrecut ceva ce (cred ca) vroia sa fie o simulare de incendiu. E bine ca si in scolile noatre incepe sa se faca asa ceva, dar rezultatul nu mi s-a parut tocmai multumitor. De aceea, daca aceasta simulare ar fi fost (ca in alte tari) un fel de teste pt scoala, in care se evaluau timpul de evacuare, gradul de panica si alte lucruri de genul asta… cu siguranta nu am fi trecut testul.

In primul rand, la etajul 2 (unde eram noi) nici macar nu s-a auzit alarma, ci a venit directoarea la noi la clasa sa ne anunte sa ne evacuam. Am inceput sa iesim din clasa sa coboram scarile, si eventual sa ne indreptam spre iesirea din scoala, dar toate acestea  se faceau in ritm de plimbare si nicidecum de incendiu. Odata ajunsi jos a dat nas in nas cu proful de geogra care nu pricepea ce e cu 2 clase de elevi care se plimba in mijlocul orei pe scara profesorilor si ne-a trimis inapoi in clasa…Dupa inca vreo 5 min a aparut directoara care i-a explicat ca e simulare de incendiu si ne-a lasat sa “ne salvam” si sa iesim din scoala.

Absolut stupid mi s-a parut si faptul ca nimeni nu ne-a spus absolut nimic, cu atat mai mult cu cat in fata scolii aparusera 3 masini de pompieri si o ambulanta si noi auzeam profesori derutati care emiteau ipoteze de 3 tipuri: ba ca e simulare (se pare ca unii mai sunt si la curent cu ce se intampla in scoala), ba ca nu era alarma de incendiu, ci cea de la laboratorul de info care s-a declansat, ba ca habar n-aveau ce se intampla, dar sa ne luam si noi dupa ceilalti.

Dupa vreo 10 min de dardait in fata scolii si admirat pompieri (care luau mult mai in serios simularea decat personalul scolii.) directoarea a decis ca nu e potrivit sa stam gramada in fata scolii ca o turma de oi … asa ca sa mergem in curtea interioara. Deci asa-zisul incendiu continua, pompierii insirau furtune si alte alea, dar noi hai sa stam in curtea scolii (care teoretic ar trebui sa fie in flacari)

Din curtea interioara privelistea e si mai minunata: inafara de pompieri si furtune in scoala mai era si o clasa de elevi al caror profesor nu aflase de simulare si nici nu auzisera alarma, plus inca cativa care auzisera, dar considerasera ca ar fi sub-demnitatea lor sa participe la un asemenea exercitiu si au ramas la caldurica in scoala. La urma urmei… sa tii pe loc, pt acest exercitiu, 3 masini complet utilate de pompieri si o ambulanta e una… dar sa ii scoti afara fara motiv pe prea-maritii elevi… deja era prea mult.

Una peste alta ei simuleaza ca e incendiu, noi simulam ca ii credem, ei simuleaza ca ne salveaza si toata lumea e fericita. Sper doar ca astfel de lucruri sa ramana doar in stadiul de simulare pentru ca, in cazul unui pericol real, la cat suntem de “pregatiti”, probabil ca am asista la o adevarata tragedie.

Cand a trecut atata timp???

Ce se intampla anul asta? De ce trece timpul atat de repede? Cand am inceput clasa a 12-a imi imaginam ca va fi cel mai lung an… ca timpul va trece foarte greu, iar luna ianuarie mi se parea cumplit de indepartata. Credeam ca pana sa ajung acolo voi stii deja cam tot, ma voi simti foarte pregatita pentru BAC si voi avea o imagine foarte clara asupra facultatii pe care o voi urma. Guess what ! Nu e nici pe departe asa.

Stateam azi si ma gandeam ca nici nu mi-am dat seama cand a trecut prima jumatate a acestui an. Si parca timpul trece din ce in ce mai repede. Ma simt de parca ar fi trecut doar cateva saptamani de la inceputul scolii si nici pe departe ca sunt aproape de sfarsitul primului semestru.

Voi, astia care ati mai trecut prin asta (sau treceti acum) , vi s-a intamplat si voua sa aveti impresia asta? Sa vi se para ca ati intrat in criza de timp si nu veti reusi sa terminati la timp de invatat?

patetic? penibil?

Care e varsta specifica adolescentei? Eu estimam ca adolescent esti (maxim) cam intre 12-17 ani. Corect? Va intreb pt ca mi se intampla ceva destul de ciudat. Am impresia ca nu prea sunt inteleasa (nu prea spre nu deloc) si, chiar mai rau, incep sa nu-i inteleg pe ceilalti. Stiam ca “problema” asta cu neintelesul e ceva specific adolescentei, dar daca adolescenta se incadreaza intre varstele mentionate atunci mie ce mi se intampla?

Dar sa va spun si despre ce e vorba. Sunt cateva situatii pe care nu le pricep si, poate, cineva dintre cei care citesc acest blog ma va lamuri.

De exemplu:Atat de multa lume considera cuvintele patetic si penibil simonime si le foloseste in acest fel ca – cei care le stiu sensul real – se asteapta sa fie vorba de o confuzie chiar si atunci cand vorbitorul le foloseste cu sensul real. (cum s-a intamplat si aici pe blog in urma cu ceva timp)

Si iata care e curiozitatea mea: Care e sursa acestei confuzii? E vorba doar de ignoranta? Hmmm parca sunt prea multe cazuri de astfel de confuzii incat sa fie vorba de simple coincidente. Si atunci? Vorbitorii chiar incep sa le considere sinonime? E penibil sa vorbesti patetic? cu patos? cu determinare? E penibil sa iti sustii opinia atunci cand crezi ca ai dreptate?

Acum trebuie sa fii cool ? Sa fii rece? Sa fii indiferent? Sa “ti se rupa” (cum spun multi)?

Ce e rau in faptul ca ai o opinie clar formata, ca ai o coloana vertebrala si nu esti o molusca insipida care se da dupa cum bate vantul?

Aceasta este nedumerirea de astazi. Mai am si altele, dar incerc sa le includ in posturi separate pt ca sunt pe teme foarte variate, majoritatea fara absolut nici o legatura intre ele. Pentru aceastea am creat o noua categorie: ask de reader asa ca pe toate le veti gasi acolo pe masura ce imi voi gasi si eu timpul sa le scriu. Pana atunci ma duc sa ma morometizez (a.k.a. sa-mi termen referatul despre morometii)

Clarificari

Primul post al acestui an va fi unul al clarificarilor. Simt nevoia sa fac acest lucru deoarece se pare ca unii mi-au inteles gresit intentiile. Cel putin asta e concluzia la care am ajuns eu dupa discutia de acum cateva zile cu Silvian. Se pare ca unele persoane din grupul celor care si-au facut revelionul la Cristian nu mai puteau de grija jcc-ului si de cataclismele pe care le-as putea eu cauza acestuia . De aceea, desi am mai spus-o de multe ori, am sa ma repet.

Oameni buni… calmati-va !!! Ce e cu atata paranoia? Nu am nimic nu jcc-ul si ce alta dovada mai buna decat aceea ca in timp ce voi dezbateati planurile mele malefice cu privire la soarta acestui centru eu ma pregateam sa-mi fac acolo revelionul?

Se pare ca pretextul acestei afirmatii ar fi fost grupul proaspat infiintat de mine. Doar ca, asa cum am mai afirmat de cate ori am avut ocazia: niciodata intentia mea nu a fost ca prin intermediul grupului sa stric imaginea jcc-ului si chiar nu pricep de unde si pana unde s-a ajung la aceasta idee.

Oricum in seria descoperirilor acestui an, inafara de faptul ca planuiesc sa discreditez acel loc, se pare ca au sunt si cea care le-a spus oamenilor sa nu vina la taberele din vara trecuta de la Cristian. Am aflat cu deosebita uimire ca, de exemplu, Estera nu a mers acolo fiindca eu nu as fi lasat-o. Si uimitor este faptul ca acest zvon a fost raspandit tocmai de una din ultimele persoane la care m-as fi asteptat la ceva atat de imbecil si magaresc. Si, fiindca stiu ca imi citeste blogul,profit de aceasta ocazie pentru a-i transmite ca as aprecia daca ar avea o ultima urma de bun simt si mi-ar explica (aici sau in particular – cum prefera) care a fost motivul pt care a facut asta. Aaaa si am si o intrebare incuietoare: daca am dus asa o campanie serioasa si m-am straduit asa de mult sa-i fac pe oameni sa nu vina cum se face ca am trimis-o pe sor-mea in tabara? Si pe ceilalti elevi ai mei? Mda… probabil ca planul meu diabolic e mult prea complex si pt mine ca sa-l inteleg.

Deci, va explic pentru ultima oara: acest grup se adreseaza membrilor acestei comunitati, oameni de care m-am atasat in acesti 7… 8… whatever … multi ani de cand frecventez cu regularitate activitatile comunitatii. Si scopul e de a impartasi idei, de a mentine legatura, de a sti unii de altii.

Cat despre pozitia mea in legatura cu jcc-ul: Nu am nimic cu ei. Pur si simplu vreau sa existe si ceva mai mult. Din cauza ca au aceeasi locatie , cei mai multi pun semnul de egalitate intre ce era inainte centrul pedagogic si actualul jcc. Mie mi se par lucruri diferite, cu tipuri diferite de activitati si cu un public tinta diferit. Totusi mi se pare stupida gandirea de genul “daca nu e cu mine e impotriva mea”. Nu sunt impotriva nimanui, doar ca vreau mai mult decat ce e acolo, dar asta nu inseamna ca imi bat joc de munca altora. Nu imi sta in fire.

Inchei adresandu-va o rugaminte… daca aveti ceva sa-mi reprosati spuneti-mi-o mie. In felul asta poate si indrept eventualele probleme. Daca rautatea mea incomensurabila va inhiba si nu aveti curajul sa-mi spuneti direct, sau v-ati facut un hobby din a musca lumea de fund, macar incercati sa o faceti intr-un mod mai inteligent si mai putin penibil.