intelnire de gardul III: magdutz versus variantele de Bac

Sunt socata. FOOOOARTE socata. Culmea e ca nu ma asteptam. Intotdeauna am crezut ca ma va speria aparitia variantelor, faptul ca a inceput numaratoarea inversa pana la examen, orice, dar nu varinatele in sine. Iata ca pana si magdutz se inseala uneori.

Din toamna tot astept sa apara variantele pentru 2008, dar iata ca acum sunt mai mult decat dezamagita. Trecand peste noul format (3 subiecte separate, nu variante intregi, ceea le face greu de urmarit si printat ), trecand peste faptul ca , anul trecut, pe la mijlocul lui februarie aparusera deja si cartile de rezolvari si variantele verificate si corectate, iar variantele finale pt noi apar la mijlocul lui aprilie (culegerile de rezolvari estimez ca vor aparea prin mai ca deh… pana la sesiunea din septembrie mai e timp), trecand peste faptul ca sunt vreo 3 tipuri de informatica la proba E si inca vreo 3 tipuri de economie si momentan sunt debusolata si nu ma prind care sunt cele dupa care ar trebui sa lucrez, trecand peste toate astea, problema esentiala e ca structura s-a modificat. Chiar vorbeam cu zeffy si era si el la fel de uimit ca si mine de schimbarile majore care s-au facut.

E adevarat ca momentan m-am uitat doar superficial peste ele si nu m-am pus chiar sa rezolv, dar si asa imi sunt nefamiliare si… daca e sa fiu sincera ma sperie (si fara falsa modestie tin sa afirm ca nu sunt ultima scursura a invatamantului romanesc, ci, din contra, sunt printre elevii buni) Ce o sa fie… o sa fie… Cum se spune pe astia ii avem , cu ei defilam, dar, ma alatur lui Zeffy si multumesc ministerului educatiei si cercetarii. Schimabrile permanente ale programei, modului de predare, modului de notare si structurii examenului nu pot face decat sa micsoreze stresul, sa incurajeze dezvoltarea individului si, in final sa asigure progresul. Felicitari! Buna treaba!

Education is what remains after you forget every thing you’ve learned in school

Ma intorceam azi de la pregatire la mate si, gandindu-am eu la o multime de lucruri, mi-am adus aminte de postul cu Liana si recompensa ei si la cel pe care l-a scris Edu pornind de la aceasta idee. Si brusc mi-a venit in minte o analogie care, spun eu, e destul de potrivita in ceea ce priveste sistemul de invatamant romanesc:

Dupa principiul “nu-i da omului peste, invata-l sa pescuiasca” in scolile noastre lucrurile se desfasoara in felul urmator:
1. vine proful de istorie si ii explica copilul despre teoria evolutionista, despre gandacei, pestisori, reptile, mamifere
2. vine ora de religie si i se spune despre cea de-a 5-a zi a Creatiei cand au aparut pestii
3. invata istoria unditei si traseul prin care s-a ajuns de la uneltele rudimentare la forma actuala
4. apare si profa de biologie in peisaj si face o intreaga anatomie a pestelui
5. sunt lectii despre toate tipurile de pesti care exista, au existat sau sunt pe cale de disparitie
6. apare si un prof de mate si il pune sa afle limita din nr de oase pe care le are pestele
7. ajunge elevul nostru la liceu si invata sa creeze programe in C++ care prelucreaza matrici cu date despre nr de oase al diferitilor pesti

Si ar mai fi inca o mie de alte lucruri, multe din ele mult mai inutile si mai putin interesante decat cele prezentate de mine aici, dar nimanui nu-i trece prin cap sa il invete esentialul: cum sa pescuiasca.

Iar daca cumva se intampla minunea si mai exista cate un profesor care chiar are o imagine de ansamblu asupra acestor lucruri si incearca sa isi predea materia astfel incat informatiile invatate sa fie cat mai utile, el are toate sansele sa esueze. In capul elevului nostru au fost turnate cu palnia atatea informatii inutile, incat e complet zapacit si incapabil sa faca o legatura logica.

Asta ca sa nu mai vorbim de cei care s-au obisnuit cu acest sistem in care profesorii se fac ca predau, elevii se fac ca invata si asa incepe vanatoarea de note. Acest tip de elevi sunt o cauza pierduta pt ca, dupa prea mult timp in care au functionat dupa aceste reguli, le-au adoptat drept normale si, orice variatie de la acest tipar e considerata inutila (daca nu chiar stupida ) Acest elev e interesat doar de notele obtinute – mai mult sau mai putin prin meritele proprii – si deci, partea educationala e exclusa.

Mai are rost sa vorbim de ideea “invechita” ca scoala trebuie sa formeze si un caracter, sa insufle si niste valori morale, nu doar o suma de informatii din care 99% oricum sunt repde uitate fiindca nu ajuta la nimic ? Nu… Nu mai are rost. Am cunoscut prea putini profesori care sa fie constienti de acest lucru si, din pacate, si mai putini imi sunt acum profesori la clasa. (de fapt nici nu stiu daca e nevoie sa folosesc pluralul. )

Si cu toate aceste informatii eu si ceilalti din seria mea ne indreptam foarte repede spre bac. Acum asteptati o intrebare retorica de genul “Si ce o sa facem acolo?” ei bine nu am sa o pun. O sa facem. Mai bine, mai putin bine, aici depinde de prea multe aspecte. Oricum nu pot sa spun ca tipul de invatare nu ne-a pregatit pt acest examen. A facut-o. Pt ca si bac-ul tot dupa acest model are loc. Ca pentru o nota mare trebuie sa muncesti din greu si de unul singur si,  dintr-un punct te gandesti ca ar fi mult mai eficient sa nu mai pieri timpul venind la scoala? E si asta adevarat, dar, in strafundurile lui Bac-ul verifica cat de bine esti adaptat acestui tip de invatamant. Daca stii sa calculezi limita nr de oase pe care le are pestele, sa faci un eseu pe aceasta tema… nu vreau sa ma repet…ati prins ideea. In concluzie poti foarte bine sa iei bac-ul si fara sa stii sa pescuiesti. Trebuie doar sa ai o memorie foarte buna si sa inveti toate informatiile astea abstracte, artificiale, fara sa fie nevoie chiar sa le corelezi sau , doamne fereste, sa le aplici.

Dar sa lasam Bac-ul. Nu la asta se referea intrebarea cu care vreau sa inchei. Ea e de fapt:

Cu ce ramanem noi (at the end of the day – cum ar zice englezii)?

12 ani x 5 zile/ sapt x 35 sapt/an x 5-6 ore/zi (ar fi o valoare foarte aproximata a timpului petrecut de un elev in scoala)

Cu ce anume ramanem?

20 x 1

Am stat un pic si m-am gandit la ce categorie as putea sa includ acest post, dar nu am gasit niciuna potrivita. Eram la un pas de a crea, parafrazandu-i pe americani, categoria “God bless Romania, my home, sweet home”, dar am renuntat. Uneori esti prea plictisit chiar si pt a fi ironic. Sau, cum zicea Mircea Badea intr-o emisiune zilele astea, pe unii oameni nici macar nu mai poti sa te superi. Daca atata ii ajuta capul… as adauga eu. Si exemple de astfel de fiinte sunt o sumedenie, dar nu vreau sa ma indepartez de subiect.

Surioara mea cea mica si dragalasa, Liana si-a petrecut ultimele 4 zile la Bacau, participand la faza nationala a olimpiadei de informatica. Simpla participare la aceasta faza mie mi se pare o performanta, dar pitica nu s-a multumit cu atat. A iesit a 5-a si, deci mentiune. Toate bune si frumoase, toata lumea entuziasmata, ieri festivitate de premiere si… ia ghiciti ce a primit asta mica! Un plic cu 20 de lei. Nu vreau sa comentez suma. E problema organizatorilor, a inspectoratului, a sponsorilor s.a.m.d. Daca ei atat au considerat… ok…nu asta e problema, ci forma de prezentare. Mica avere gasita in plic era in bancnote de cate… 1 leu. Nice, isn’t it? E foarte dragut sa vezi ca munca e pretuita si ca cei care se straduiesc primesc respectul pe care il merita

Programel

Dupa episodul pisicutelor (si o vizita prelungita in pat – pe aceasta cale vreau sa le multumesc celor care mi-au zis de “dulce” si sa-i anunt ca m-au ajuns gandurile lor) am dat peste un programel foarte simpatic si user-friendly de curatare a desktopului. Vi-l recomand cu mare caldura. Trebuie doar sa dati click aici

Pisicute

Vreti sa stiti ce face Magda ? Magda cica trebuia astazi sa se apuce de invatat la economie. Si a scos programa de bac, programa de admitere, caietul si manualul … toate bune si frumoase… si cica urmeaza sa ma apuc sa invat.

Acum vreti sa vedeti ce face Magda? Sau mai bine zis: sa vedeti cum arata ecranul calculatorului la care magda cica munceste de zor? Va las 2 poze.

                                               

P.S.Cine vrea pisicute sa imi zica si-i trimit pe mess.

Leapsa

Iata ca a ajuns si la mine o leapsa care se invarte de mult prin Blogosfera. (multumesc Miriam – sau preferi sa folosesc apelative gen pisi ?)

Regulile sunt urmatoarele:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Cum tocmai mi-am facut ordine pe birou si acesta era gol am scos din biblioteca cartea cea mai apropiata (care ocupa pozitia asta tocmai pt ca imi si place foarte mult) . E vorba de Inteligenta sociala, scrisa de Karl Albrecht. Si citatul este:

Expertii in C.D. (complimente dubioase) sunt chiar in stare sa dozeze combinatia de dulce si acrisor in asa fel, incat tinta sa nu-si dea seama prea bine daca a primit un compliment sau o intepatura. Este un talent util: daca persoana atacata ii atrage atentia asupra aspectului toxic al declaratiei, C.D.-istul poate oricand vira la loc sigur cu un “vai draga, dar esti prea sensibil – eu am vrut sa-ti fac un compliment”. Iata cateva exemple:

• “ce mult ai slabit ! Ajunsesesi cam dolofana intr-o vreme.”
• “Foarte frumoasa rochie – purtam si eu candva haine in stilul acesta.”
• “Vad ca ai albit multisor – iti da un aer distins.”
• “Deci te-ai despartit, in fine, de tipul acela – ma bucur ca ti-ai venit in fire; nu pricep ce-oi fi gasit la el.”
• “Ce carte citesti? A, da. Stiu eu una mult mai buna – iti trimit titlul si autorul pe e-mail.”
• “Arata bine liftingul tau facial. La ce clinica ai fost? Pacat ca nu m-ai sunat inainte; as fi putut sa te trimit la cel mai bun chirurg din oras.”
• “Vad ca ti-ai luat o masina noua. M-am uitat si eu la modelul acesta, dar revistele de specialitate nu l-au cotat prea bine.”

Am depasit un pic cele 4 propozitii, dar nu m-am putut abtine sa nu dau mai mult de un exemplu (cum ar fi fost “legal”). Dupa cum v-ati dat si voi seama, acesta e un exemplu de ASA NU. Din pacate sunt, totusi, atatia care doar asa stiu sa comunice incat tot e bine ca macar sa fim pregatiti.

Dau leapsa mai departe lui Andrei, Viki, Manei si Alexandrei. Toti ceilalti care vor sa faca leapsa, dar nu au blog sunt invitati sa o faca sub forma de commenturi chiar aici

Recensamant

Nu-i asa ca de mult timp tot vroiati ocazia sa ma criticati sau, din contra, sa imi spuneti cat de mult v-a fermecat Bloguletz?  Uite ca in nemarginita mea bunatate acum va dau aceast prilej. Aveti  aici  un fel de carte de onoare (cred ca e mai inspirat sa o numesc asa) in care ii invit pe toti cititorii -frecventi sau ocazionali – ai acestui blog sa lase cateva randuri, sau doar sa iti treaca numele fiindca vreau sa am si eu o evidenta .

O cultura inedita

Luand in considerare ca as vrea ca din toamna sa stau in Bucuresti, cred ca e important pentru mine sa ma pun la curent cu ce inseamna Bucurestiul (inafara de aglomeratie, caini vagabonzi si gunoie) Si cum pot afla mai corect si eficient decat de la o persoana care locuieste acolo? Si deci, facand eu turul blogurilor care-mi sunt simpatice peste ce dau? Peste o adevarata comoara culturala. Descopar informatii despre o noua cultura, am putea folosi chiar termenul de civilizatie (desi, dupa cele citite, poate ca adjectivul civilizat e putin impropriu). As vrea sa va spun mai multe, dar ma tem ca nu voi reusi sa prezint atat de bine cultura plasticelor ca autoarea posturilor citite. De aceea va las placerea sa cititi singuri. Trebuie doar sa dati click.