A trecut o luna de cand am inceput facultatea. Am inceput sa si lucrez. E dragut in Bucuresti. Imi place si la camin si, puse cap la cap, toate sunt foarte ok. Bineinteles ca ar fi si mai grozav daca n-as avea vinerea ore de la 7:30 la 6, dar nici asta nu e chiar un capat de tara si sper ca putem schimba orarul.
Azi a fost prima mea zi de profa de Talmud Tora la Bucuresti. A fost chiar dragut. Pentru cei interesati o sa pun poze pe facebook, iar pentru cei si mai interesati va anunt ca aceste cursuri se tin sambata de la 6:30 la sinagoga. Anul acesta or sa fie -probabil- doua grupe de copii si una de adulti. Toti membrii comunitatii interesati de educatia iudaica sunt asteptati cu bratele deschise. La grupele de copii vom preda eu si Eliza, iar la adulti Sorin si Edi.
Stiu ca o sa sune stupid, dar mi-a placut mult atmosfera din seara asta. Poate pt ca desi nu avem cine-stie ce fonduri, desi nu putem angaja firme specializate sa ne faca sute de afise viu colorate pe care sa le impartim tuturor si avem locuri de curs improvizate – sala mare si cea mica a sinagogii de pe Adamache, e un ceva de familiaritate si apropiere. E dragut sa vezi copii care infuleca covrigei in timp ce descopera citind din Tora care e ordinea in care au fost create lucrurile. E si mai dragut sa vezi ca un pusti de 14 ani care initial pare complet dezinteresat de tot si toate propune ca regula a “constitutiei” ca toata lumea sa participe activ, nu doar sa faca act de prezenta. Si e si mai impresionant sa vezi ca – spre deosebire de ce va povesteam in postul precedent – ideile nu raman simple conceptii teoretice, ci se concretizeaza si vezi copii de la clasa a 3-a pana la a 9-a lucrand impreuna cu acelasi entuziasm.
Ma cam molipsisem si eu de negativismul si pesimismul pe care l-am intalnit la multi in ultima vreme, dar dupa seara asta am revenit la sentimente mai bune si care mi se potrivesc mai bine. Ma intorc in lumea mea roz in care oamenilor chiar le pasa. Si daca lor le pasa totul e ok. Cel mai mare dusman al nostru ca si comunitate e indiferenta. Nu antisemitismul, nu faptul ca sunt multi care pleaca spre alte tari, nu agendele incarcate, ci indiferenta. Si cand vezi oameni – copii (sunt si ei un fel de oameni, nu?) carora chiar le pasa, care se simt bine si se distreaza si fara o sala speciala de joaca, ci una care e mai mult folosita ca sala de mese, fara poze din desene animate si fara leagane si jucarii, ci doar cu cateva figurine mici de pus pe deget, caiete, tablita si cateva foi colorate, cand vezi ca mai sunt unii interesati si pe continut, nu doar de ambalaj, cred ca atunci ai motive intemeiate sa nu te dai batut.
P.S. In alta ordine de idei: de pe 3 pe 9 noiembrie e saptamana filmului israelian la cinemateca eforie. pentru mai multe detalii contactati-l pe Erwin
de pe la lume