Motto: “Orice copil al unei mame evreice este un potential evreu“
Am fost la Cristian acum 2 saptamani. Probabil multi dintre voi stiti de seminarul de identitate evreiasca Nefesh Yehudi de atunci. Unii ati si fost acolo. A fost un seminar interesant si nu as vrea sa las impresia sa minimalizez alte parti ale sale, dar un mic fragment mi-a ramas atat de adanc intiparit in minte, incat pentru mine e un fel de “rezumat” al seminarului si o imagine reprezentativa -din pacate- pentru o mare parte a comunitatii noastre.
Cei care au participat la seminar probabil stiu deja la ce ma refer si imi cer scuze daca ii voi plictisi cu amanunte, dar vreau sa redau contextul si celor care nu au fost acolo.
Eram deci la una din activitati si discutam despre ce inseamna sa fii evreu si cum se descrie fiecare ca evreu. Tineam o videoconferinta cu Rabinul Sorin Rosen si care mai de care incerca sa se dea cat mai spiritual si sa teoretieze si sa metaforizeze iudaismul din el (aici imi cer scuze daca sunt excesiv de cinica).
Si intrebarea legitima a rabinului a fost: “bine, am inteles, astea sunt vorbe foarte frumoase, dar spuneti PRACTIC ce faceti”. Si aici a venit raspunsul devenit emblematic pentru zilele urmatoare: “Eu sunt evreu in suflet” a raspuns un domn.
Si drept raspuns Sorin ne-a explicat o situatie in care e el pus. Chiar si de Shabbat sinagoga e mai mult goala. In zilele saptamanii abia daca se aduna minian. La sarbatorile mari, intr-adevar, vine mai multa lume, dar din cei asa-zisi 3000 de membrii ai Bucurestiului el nu a vazut vreodata mai mult de 200 – 300. Iar “religiosii” care vin si ei cand si cand la cate o sarbatoare mare, petrec cea mai mare parte a timpului vorbind cu vecinul/vecina sau -si mai bine- dupa primele cateva minute ies sa-si continue barfulita afara in curte pentru a nu fi “bruiati” de rugaciune. (Cum spuneam si eu intr-un post anterior: mersul la sinagoga e pentru ei un obicei social, nicidecum spiritual). Si in aceste coditii mai vine cate unul si altul pe la rabin si ii spun: “stii, rabine, eu sunt evreu. Vreau sa ma casatoresc / sa-mi circumcid copilul/sa-i fac o bar mitzva etc. “
Si dialogul continua: “bine, si cum esti tu evreu? Vii la sinagoga de Shabbat?” – “Nu”
“Tii kashrut?” – “Nu”
“Poate studiezi Tora?” – “Nu”
“Pai atunci cum esti evreu?” “-Eu sunt evreu la mine in suflet”
Si asa cum spunea si Sorin: ce poti face in aceasta situatie? Ce ar trebui sa faci in aceasta situatie? Ce ai vrea sa faci in aceasta situatie? Nu prea se gasesc raspunsuri la aceste intrebari.
Dar oare ce ar spune marele nostru evreu daca i s-ar raspunde: “Minunat, atunci casatoreste-te tine in suflet”
)
de pe la lume