A trecut si primul semestru de facultate, a trecut si prima sesiune – nu cu rezultate minunate, dar sa zicem ca sunt multumitoare avand in vedere circumstantele.
Nici nu imi vine sa cred ca au trecut cam 4 luni jumatate de cand m-am mutat in Bucuresti. Stiu ca hotarasem sa va scriu mai des aici, dar nu cred ca e nevoie sa va spun ca abia imi gaseam timp sa respir.
Acum a inceput semestrul 2: alte materii, alti profesori, alt orar (si eu care abia il invatatsem pe cel vechi) …
Oare oamenii seamana? Sau poate suntem noi prea limitati si gasim asemanari si corelatii, punem etichete pentru a fi mai simplu. Cred ca cea mai uimitoare asemanare pe care am vazut-o e intre Paula (o colega de grupa) si Andra (colega mea de banca din clasele a 7-a si a 8-a). Au de multe ori aceeasi expresie a fetei, aceeasi ochi, acceasi privire, acelasi stil de a fi: o sinceritate incredibila, neindulcita de diplomatie (cum e cazul multora), o vestimentimentatie non-conformista, au chiar si unghiile la fel. Mai e si Diana (o alta colega de grupa) care imi aminteste de Silvia (colega de liceu). N-as putea spune concret prin ce seamana, dar par facute dupa exact acelasi tipar. Mai e Roua care imi aminteste de Simona … Si Catalina care pare a fi Catrinel Re-loaded. Ceea ce e comic e ca nu doar mie mi se intampla sa gasesc “dubluri”. Am descoperit ca si altii au gasit astfel de asemanari intre actuali colegii si colegi sau cunostinte mai vechi.
Ieri de la 7:30 am avut primul seminar de MCD. Profa de seminar mi-a amintit si ea incredibil de mult de profa mea de pregatire la mate. Seamana ca statura, ca fel in care vorbesc, ca gesturi …
Cred ca ar fi interesant sa cunosc pe cineva care sa imi semene. Sau poate am o imagine prea complexa despre mine ca sa gasesc astfel de asemanari.
Daca tot veni vorba de profa de mate… Imi amintesc de -poate cel mai important- lucru pe care l-am invatat de la ea. La una din sedintele de pregatire, era cu doar cateva saptamani inainte de bac. (si prin cateva vreau sa spun 2-3) eu eram absolut disperata. Aveam impresia ca nu stiu nimic, ca nu o sa fac nimic la Bac si ca nu am nicio sansa sa intru la ASE, unde stiam ca admiterea la matematica e ucigatoare.
A incercat sa-mi spuna multe lucruri ca sa ma imbarbateze, dar argumentul prin care m-a convins a fost urmatorul: “Eu nu intru intr-o batalie decat daca sunt sigura ca o voi castiga”. Mi-a spus ca nu e cazul sa ma consider proasta fiindca nu stiu analiza matematica. (mai degraba lenesa fiindca nu am invatat – as adauga eu)
Conceptia foarte comuna conform careia daca iti doresti un lucru cu adevarat el se va si indeplini, nu are intotdeauna rezultate garantate, dar nici nu esueaza mereu. La mine a mers. Am intrat la ASE. Analiza matematica nu stiu nici acum, dar cum a zis si ea: uneori, fara ca noi sa stim, unele lucruri se compenseaza. Nu poti sa te bazezi pe noroc, dar nici nu poti sa-l negi atunci cand ai parte de el.
Mi-a placut mult sa fac pregatire cu ea, iar cele mai importante lucruri pe cale le-am invatat in perioada aceea nu aveau nici cea mai mica legatura cu matematica. E o persoana cu un caracter absolut uimitor si cu o verticalitate si niste principii morale mai mult decat impecabile. E un exemplu pentru mine. Am imprumutat si eu ideea de a nu intra intr-o lupta decat daca stiu ca o pot castiga. Totusi, in aplicarea acestei reguli am permanent in vedere o alta : “ Profetia este in cele mai multe cazuri cauza principala a evenimentelor prezise“
de pe la lume