inca o zi

Tocmai imi luam la revedere de la un coleg pe mess si ma plangeam cat de scurta e o zi:

- iar a trecut ziua si nu am facut nimic

- cum nu ai facut nimic? azi ai castigat coravul

De multe ori sunt nemultumita de mine si mi se pare ca ziua trece prea repede si nu apuc sa fac nimic. Totusi, daca ma gandesc mai bine, george are dreptate: chiar si in zilele in care cred ca nu fac nimic de fapt fac o grama de lucruri. Azi de exemplu: am mers la facultate, am deblocat comanda la Avon, am castigat(grupa noastra, nu doar eu) prima runda din jocul Corav la seminarul de FMO, am fost la Brtitish Council unde am participat la cate o parte din 3 cursuri, am discutat acolo cu o mamica, am stat la o coada lunga sa returnez niste carti, am luat comanda la Avon , am si dat niste produse deja, am facut curatenie in camera, am spalat niste hainute… si cu toate astea am impresia ca nu am facut nimic. Oare de ce?

Chiar as vrea sa-mi explice cineva.

 

Repede – repede

Nu stiu cum am ajuns in a 8-a saptamana de facultate. Timpul parca trece din ce in ce mai repede. Saptamanile zboara, de weekend-uri nici nu mai zic. Poate asta e si motivul pt care nici nu mai scriu pe blog. Se intampla atat de multe si atat de repede ca si atunci cand vreau sa scriu despre ceva, pana ajung la blog deja e demult trecut. Mi-ar placea sa pot scrie exact atunci cand imi tuna mie. A doua zi deja nu mai e la fel de natural. Una e cand scrii despre un lucru care ti se intampla, o stare pe care o ai ACUM. Si altfel e atunci cand povestesti despre ce simteai acum 2 zile.

Deci, Ina, imi pare foarte bine ca imi citesti blogul, imi pare rau de dezamagirea de care spuneai sambata – ca deschizi pagina si vezi tot acelasi post, nu unul nou.  (Si iata un paradox: a aparut un post nou din explicatia motivului pt care nu exista un post nou)

Si daca tot scriu sa va pvestesc cum a aratat weekendul trecut:

Vineri: facultate — inscriere Avon pt Iulia — British Council — Sinagoga — plimbare cu cea mai buna prietena (stiti voi, cea de 4 ani) si familia ei catre casa

Sambata: prospectare Avon — mancaaaaare — vizita — aranjat rafturi cu carti

Duminica: Talmud Tora — aranjat rafturi de carti — pranz la “socrii” —  targul de carti Kilipirim — cumparaturi Carrefour — aproape 2 ore de stat la coada ca sa-l votez pe Crin care nici macar nu a ajuns in turul 2 — mai citesc o data pt ECDL

As fi vrut sa scriu cate un post despre fiecare din aceste lucruri, dar fiind asa de multe si ingramadite pana acum (marti – ora 9:36 – asteptand-o pe Iulia sa vina la mine sa mergem la sport) deja parca sunt cam departe si nici nu pot sa aleg despre care sa scriu. Daca aveti voi sugestii as putea sa aleg sa detaliez cate ceva.

Multumiri

Pe langa modulul de pericope, la cursurile de Talmud Tora am inceput si un modul de binecuvantari, considerand ca e importanta si practica, nu doar teoria. Impreuna cu cei mici am stabilit ca binecuvantarile sunt un soi de multumiri ceva mai standardizate. Iar ca exercitiu pentru acasa le-am dat sa se gandeasca si sa intocmeasca o lista cu motive pentru care ei ar vrea sa ii multumeasca lui Dumnezeu.

M-au uimit cat de in serios au luat aceasta sarcina si motivele au fost increibil de multe si variate: pentru fratii pe care ii au, pentru parinti, pentru reusite, pentru ca Dumnezeu e bun si ii iubeste, pentru ca a construit sinagogile si multe, multe altele.

In ultimele zile am descoperit ca principalul motiv pentru care eu simt acum impulsul sa multumesc este acela ca are grija de cei la care tin.   Multumesc! Multumesc mult!

O sa incerc sa ma tin cat mai bine de promisiunea facuta ca sa-mi respect partea mea de “targuiala”. Asa e corect, nu? El pare sa-si fi facut partea Lui, acum e randul meu. Deci o sa ma concentrez pe a aprecia mai mult ceea ce am si pe cei care ma inconjoara.Nu-mi mai bat capul cu fleacuri si nu ma mai stresez din orice nimic.

MULTUMESC… MULTUMESC MULT!