Trecand prin BAC

Am trecut doar de o proba: romana oral. In dupa-amiaza asta o dau pe a doua. Poate ca e prea timpuriu sa ma pronunt asupra acestui examen, dar stiu ca daca as astepta pana la sfarsit, nu voi mai scrie nimic. Ma voi bucura ca s-a terminat si gata. De scris oricum nu o sa scriu prea mult. Va fi doar acest post. Pe care il voi mai completa pe parcursul urmatoarelor zile daca voi simti. Daca nu, nu.

Bacul e loterie. Am auzit-o pe diriga mea spunand asta de multe ori in ultima vreme. Imi placea sa cred ca nu e asa. Ca rezultatele muncii se vad. Ei bine, din ce am putut sa-mi dau seama pana acum… notele, in foarte multe cazuri, nu au nicio relevanta. Am colegi despre care eram mai sigura decat de mine ca vor lua fara probleme 10 in oral, dar au luat 7,5. Am altii pe care nu i-am auzit vreodata spunand 2 fraze coerente (nici macar in discutiile din pauze, daramite pe teme de “limba si literatura romana”), dar au luat 10.

Sa va mai spun de engleza? Povestea se repeta. Colegi care vorbesc corect, care au cunostiinte, dar care au luat 9,5 in loc de 10 pentru ca aveau o nota mica la romana.

Imi lasa un gust amar. Pentru ca, intr-adevar, e loterie. Notele tale nu depind de tine decat intr-o foarte mica masura. Cel mai mult conteaza norocul, valoarea protocolului, dispozitia comisiei, felul cum te imbraci etc.

Despre povestea subiectelor aparute desi erau secrete stiti, nu? Pentru cei care nu stiu, povestea e asa: La oralul de romana au fost publicate pe site-ul ministerului niste texte. Pe baza lor elevii urmau sa primeasca 3 intrebari (intrebari care trebuiau sa fie la prima vedere). Ei bine, unii le-au primit din timp. Cum comenteaza marele Adomnitei care in loc sa se ocupe de pregatirea bac-ului isi facea campanie ca sa ajunga primar in Iasi? El zice ca daca aceste intrebari s-au aflat dupa inceperea probei nu-i asa de grav. Pai cum nu? De ce unii sa le aiba si altii nu? Din punctul meu de vedere si daca se aflau cu 10 minute inainte de terminarea probelor tot la fel de grav era. Pentru ca unii au dat fara sa stie, iar altii stiau dinainte. Si mai apare si un nu-stiu-care de la sindicatul profesorilor si ne explica noua pe realitatea tv cum profesorii saracii nu primesc decat 3 milioane pt bac si cum asta ar fi motivul pt care se intampla tot felul de nereguli si se primesc spagi.

Pai domnule sindicalist, eu am alocatie de la stat de 32 de lei pe luna. Asta inseamna ca am voie sa fur si sa dau in cap la oameni pt ca primesc prea putini bani?

Si in conditiile astea, cand toti gasesc cate o justificare pentru orice nu pot sa simt decat greata si dezgust. Auzisem povesti si din anii trecuti. Nu ma asteptam sa fie totul corect si sa mearga pe roate. Dar daca se incalca regulile macar faceti-o si voi mai palmat, mai pe furis, nu chiar asa in fata tuturor. Nu ca sa dam bani pt protocol si sa nu fie suficienti. Inteleg sa se traga sfori, dar nu sa intre directorului la comisie si de fata cu candidatii si toata lumea sa incercuiasca nume pe foaia cu lista de elevi (cum am auzit ca se practica). Nu indraznesc sa cer corectitudine ca sunt constienta ca as cere prea mult, dar macar stabiliti niste limite ca nu se mai poate chiar asa.

3 down, 3 more to go

Parca mi s-a mai muiat un pic furia dupa proba de azi. Am avut un noroc incredibil. La S3 a picat basmul cult. Dupa surpriza de anul trecat cu traditionalismul deja ma gandeam ca poate ma trezesc si eu cu un Titu Maiorescu sau directia moernista a lui Lovinescu si aia sunt… Dar nu. Surpriza de anul asta a fost una placuta. Varianta 1 la subiectul 3. suuuuuper!!!

Am avut si supraveghetori ok. Nu au fost genul ala stresanti care iti maresc si mai mult emotiile prin gravitarea lor continua intre banci, dar nici n-au lasat sa se copie. Sau cel putin nu mi-am dat eu seama. (spun asta pt ca fiind in prima banca nu pot sa bag mana in foc ca tot ce se intampla in restul salii a fost 100% kaser in fiecare clipa) Dar cel putin povestile pe care le auzisem cu un supraveghetor care sta de sase pe hol si celalt in sala cu copiii care copie fiecare de unde poate nu s-au adeverit.

Per total a fost mult peste asteptari. Vom vedea ce mai urmeaza si saptamana viitoare

Almost over

Ce-a fost mai greu a trecut din BAC. Sau poate abia urmeaza? Nu stiu. Cert e ca am terminat cu probele si astept ziua de sambata sa se afiseze rezultatele.

Credeam ca o sa fie mai altfel. Ca o sa ma simt usurata ca am scapat. Nu ma simt. O concluzie pe care as putea sa o trag dupa acest examen e ca am trecut prin liceu degeaba. De copiat nu am invatat sa copii, ba am mai facut si greseala sa invat si sa cred ca ma pot baza pe asta. La BAC nu m-a ajutat aceasta strategie. Vreau totusi sa trec peste acest examen, pastrandu-mi suficienta naivitate incat sa cred ca viata e mai corecta de atat, ca sunt si examene care sa conteze si sa se dea pe bune, iar daca nu e asa, sper macar sa nu reusesc sa ma adaptez niciodata la mediul asta mizerabil in care reteta reusitei e compusa din ipocrizie, pile, relatii, spagi si copiat.

De BAC am scapat, dar greul abia incepe. Doar urmeaza admiterea

Acum chiar ca se termina

Ma simt ciudat. Nu as putea spune ca sunt trista, dar nici entuziasmata, nici melancolica, dar nici nerabdatoare. Nici macar indiferenta. Peste vreo 3 ore jumate (marturisesc ca am numarat pe degete) incepe cursul festiv. Maine seara e banchetul. Asta inseamna ca intr-adevar vine sfarsitul, nu?

Clasa a 12-a a trecut incredibil de repede. Nici nu stiu cum a trecut timpul. Saptamanile parca fugeau una dupa alta fara sa-mi dau seama. La inceputul acestei saptamani m-am uitat in calendar si am escoperit un lucru terifiant: mai sunt doar 3 saptamani pana incepe bacul. Cel mai ciudat e ca pana de curand nu constientizam. Imi dadeam seama ca trece timpul… nici nu stiu cand din ianuarie am ajuns in aprilie, de acolo cum am ajuns la ziua mea si de atunci pana acum. Cert e ca vedeam examenul ca pe ceva suficient de departe cat sa nu fie prea infricosator. Insa ieri, in sala de spot, cand se imparteau robele si tocile, cand toti ne foiam de colo-colo curiosi cum aratam cu ele, in toata imbulzeala aia (7 clase cu profesori inseamna multa lume, chiar si intr-o sala de sport), in toata zapaceala, am constientizat ca chiar se intampla. Chiar a inceput numaratoarea inversa. Chiar mai e foarte putin. Si am intrat in panica. Nu stiu daca ma speria mai tare bacul sau admiterea. Cred ca admiterea, doar ca bacul e mai aproape.

Are vreo logica ce spun? Cred ca nu. Atunci am sa continui. Sa ma intorc de unde plecasem… de la cursul festiv.

Nu am fost o clasa unita. Chiar stateam si ma gandeam uneori ca sunt unii colegi pe care nu-i cunosc deloc. Spun asta pentru ca a cunoaste pe cineva eu cred ca inseamna mai mult decat sa stii cum il cheama, cati frati are, unde locuiesc sau ce muzica asculta. Sa cunosti pe cineva cred ca inseamna sa stii ce vise are, ce ar vrea sa ajunga, ce il sperie sau care e sistemul lui de valori. Ma mai intreb cati sunt cei care ma cunosc pe mine. Ma intreb cu cati am sa pastrez legatura. Cu cine oare voi mai vorbi si la anul pe vremea asta? Oare o sa facem intalnire de 10 ani de la terminarea liceului?

Cred ca avea dreptate Liviu (dentistul meu) cand mi-a urat condoleante. Atunci am ras, dar acum chiar incep sa simt ca parca e sfarsitul unui capitol. Frumos, urat, bun sau mai putin bun uneori, e un capitol care termina. O sa inceapa altul pe care il astept cu nerabdare. Sper sa fie frumos, sa intru la facultatea pe care mi-o doresc, pace mondiala, salvarea puilor de balena si alte alea. Dar pana la acel inceput trec printr-un sfarsit. Un sfarsit de liceu pe care il simt acum petru ca in timpul bacului probabil voi fi prea preocupata pentru a-mi da seama ce o sa se intample.

Am primit de ziua mea cadou o carte de la profa mea de pregatire de romana. Cred ca e unul din cele mai frumoase cadouri si asta pt ca a venit exact la fix. Poate ca a stiut si de asta mi-a dat-o. Poate ca a fost doar o coincidenta. E o carte care mi-a placut mult. Despre vise, despre cei care indraznesc sa-si urmeze visele si reusesc sa le implineasca si, mai ales, reusesc sa ii invete si pe altii sa viseze. Vine un moment, in viata, cand nu-ti mai ramane decat sa mergi pe drumul tau… Asa se termina. Si asa cred ca se termina si pt mine acest capitol, pastrand in minte un sfat, luat tot din paginile aceste carti: cand vrei ceva din tot sufletul, nimic nu te poate opri, nimic inafara de temerile tale.

Multumesc, doamna profesoara, cred ca acum am inteles. Nu trebuie sa ma framant si sa ma intreb de o mie de ori daca am luat decizia corecta si daca merg pe drumul bun. Trebuie doar sa merg inainte, sa profit de toate oportunitatile care se ivesc in cale si astfel, orice drum as alege, se va dovedi a fi drumul bun.

Decizii … decizii…

In pauzele luptei cu variantele am inceput sa ma gandesc destul de serios la ce vreau sa fac dupa ce termin cu Bac-ul… Pana de curand eram foarte decisa ca ASE – Management scrie pe mine, dar sunt pe cale sa ma razgandesc.

A inceput sa-mi sune bine si SNSPA (a.k.a. Facultatea de Comunicare si Relatii Publice). Probabil ca voi da la amandoua si pe urma… cum mi-o fi norocul. Desi situatia asta nu e chiar cea mai inteligenta avand in vedere ca pt admitere la ase trebuie sa mananc matematica pe paine , iar economie sa invat in stilul testelor grila, in timp ce la comunicare matematica iese din schema, dar la economie se vor da eseuri.

Daca e ca anul trecut 6 eseuri dintr-o lista de 100. Nu pare prea greu, nu-i asa? Dar ce te faci ca nu gasesti nicaieri bareme sau cerinte sau orice indrumare in ceea ce priveste continutul sau lungimea sau structura pe care ar trebui sa o aiba un astfel de eseu. O cerinta suna de exemplu cam asa: Definiti si prezentati caracteristicile nevoilor si bunurilor. Detaliati raportul nevoi-bunuri. Pentru oricine stie o boaba de economie aceasta cerinta pare, la prima vedere, mai mult decat simpla. Dar de aici pornesc intrebarile. Cat de elaborata ar trebui sa fie aceasta prezentare? Cum ar trebui sa sune? Mai ales ca , din discutiile pe care le-am mai citit pe forumul facultatii, recitarea papagaliceasca a lectiei din manual nu e o idee deloc buna, din contra, se apreciaza originalitatea, paralelele cu alte situatii, idei, domenii etc. Ceea ce presupune un pic mai mult decat invatarea materiei. Asta inseamna sa citesti si pe langa cate ceva. Ceea ce din nou nu pare greu, ci din contra necesar pt cineva care vrea sa urmeze o astfel de facultate. Dar cand ai de rezolvat 400 de variante pt bac (si nu usoare) si mai faci si cate o infuzie de matematica pt ase, timpul liber pt astfel de documentari tinde in mod ingrozitor (nu, nu spre zero – ar fi bine daca ar fi zero) tinde spre minus infinit.

Si atunci ce fac? Agat matematica de gard si mananc tratate de economie? Sau las balta economie si mananc matematica? Dar daca aleg sa lucrez pt una singura oricum nu am nicio garantie ca intru (a se citi ca intru la buget) si as putea sa am o mare dezamagire si sa ma intreb apoi ce ar fi fost daca o alegeam pe cealalta. Iar daca le aleg pe amandoua iar nu e bine, fiindca stand cu fundul in doua luntre (scuzati cuvantul “stand” ), voi acumula probabil mult mai putine informatii despre fiecare decat daca mi-as concentra eforturile doar pe una singura. Si atunci eu ce sa fac ?

Am 400 de variante si asta imi ocupa tot timpul

Asa cum ati abservat probabil am ajuns in minunata situatie in care sa nu mai am timp. Nu mai scriu pe blog decat foarte rar, nu mai stau pe mess mai mult de juma de ora, nici cu telul lipit de ureche nu prea mai stau. Nu ca as invata eu prea mult, dar ma straduiesc si, cum eficienta nu ma prea defineste in acest moment … se cheama ca nu prea mai am timp de nimic.

De fapt, activitatea mea principala este sa fiu stresata. Nu sa invat, nu sa pierd vremea, nu sa ma distrez, nu sa rezolv variante: sa fiu stresata. Vreau sa spun ca fac toate lucrurile enumerate mai sus, doar ca peste activitatea curenta cam tot timpul se suprapune aceasta minunata stare de a fi stresat. Nu vreau sa ma repet si sa spun ca, in opinia mea, variantele sunt prea grele sau ca au venit prea tarziu. Acum sunt alte lucruri pe care mintea mea nu reuseste sa le priceapa. Mai fratilor, voi ati turbat? Stimabililor (voi aia de va ocupati cu BAC-ul) va simtiti bine? Ce-i cu toata harababura asta? Ca va bateti joc de noi am inteles, dar macar puneti-va de acord.

Mai intai citesc asta (click pt a citi tot articolul) :

“Ministerul Educatiei recunoaste ca elevii de clasa a XII-a au avut dreptate, atunci cand au sustinut ca subiectele propuse pentru proba de bacalaureat de anul acesta sunt mult prea dificile.

Referindu-se la subiectele la Matematica secretarul de stat (Zvetlana Preoteasa) in ministerul Educatiei a explicat ca foarte multi profesori din tara, specialisti pe domeniul lor, au spus ca “la matematica subiectele se pot compara cu cele pentru clasele foarte bune, nu as spune pentru olimpiada, nu as spune asa ceva, dar pentru elevi care intr-adevar doresc sa isi faca o cariera in matematica” .Intrebata de ce profesorii au considerat necesar sa faca niste subiecte cu un grad de dificultate foarte ridicat, Zvetlana Preoteasa a raspuns: “Noi, romanii, intotdeauna dorim sa demonstram ca suntem foarte capabili si suntem foarte destepti si asteptam sa vada vecinul cat de frumosi si de destepti suntem noi”.

Apoi, stati si nu va bucurati chiar asa, ca doar nu se apoca niemni sa ia de la capat subiectele ca sa faca altele mai usoare, ci doar le vor corecta pe cele cu erori (spun ei aici) cum de altfel era si normal, indiferent de nemultumirile legate de gradul de dificultate. Deci tipati stimati elevi si profesori ca lupul la luna, ca tot aceleasi rezultate le veti avea.

Apoi, urmeaza nedumerirea cu editura sigma care anunta pe site ca pe 15 martie publica culegeri cu rezolvari (click aici pt a va convinge ) Lucru care a dus la intrebari de genul: cum poate o editura sa rezolve si sa publice variantele in 2 saptamani? Raspunsul multora a fost: nu poate => au primit variantele inainte ca ele sa fie lansate oficial.

Din acest motiv MEDIA FAX anunta:

Ministerul Educaţiei interzice editarea şi comercializarea unor broşuri care să cuprindă subiectele de la examenul de bacalaureat din 2008, întrucât o astfel de practică contravine politicilor educaţionale promovate de MECT, a declarat, luni, agenţiei MEDIAFAX, consilierul ministerial Mihaela Suciu.

Conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a precizat că nu a înregistrat până luni niciun caz privind realizarea unor astfel de broşuri pentru 2008.

Mai mult, MECT a transmis tuturor inspectoratelor şcolare judeţene şi celui al municipiului Bucureşti o notă prin care recomandă informarea conducerii unităţilor de învăţământ în legătură cu decizia de a nu permite difuzarea în şcoli sau utilizarea în cadrul orelor a unor asemenea materiale auxiliare neavizate de către minister.

AAA… Stati ca m-am pierdut… Cum adica interzice? Si cum contravine politicilor educationale? Care politica educationala e contrazisa de faptul ca elevii vor sa intre in posesia acestor subiecte si a rezolvarilor lor pentru a putea invata sau pt a verifica daca raspunsurile lor sunt corecte? Nu de asta au fost publicate variantele? Pentru ca elevii sa le poata lucra si pt a invata pe baza lor? Dar care e politica ministerului? Ca elevul sa fie incapabil sa invete singur si sa fie dependent de meditatii?

Un alt lucru curioas este ca,in ciuda interzicerii lor, editura Sigma are in continuare publicata pe prima pagina a site-ului oferta de culegeri (asa cum am aratat mai sus).

Morala? Morala e ca avem 400 de variante si asta ne ocupa tot timpul Da, am socotit corect, 400, nu 300. Spre dezavantajul meu nu prezint veleitati sportive si sunt inca suficient de naiva incat sa nu cred ceea ce spun majoritatea celor care au trecut prin experienta bacului: ca proba la sport se poate lua cu 10 daca stii cui sa inmanezi un plic, chiar daca nu esti capabil sa te tii bine pe picioare deci cu atat mai putin sa stai in maini sau sa executi cel putin decent, daca nu corect restul probelor.

intelnire de gardul III: magdutz versus variantele de Bac

Sunt socata. FOOOOARTE socata. Culmea e ca nu ma asteptam. Intotdeauna am crezut ca ma va speria aparitia variantelor, faptul ca a inceput numaratoarea inversa pana la examen, orice, dar nu varinatele in sine. Iata ca pana si magdutz se inseala uneori.

Din toamna tot astept sa apara variantele pentru 2008, dar iata ca acum sunt mai mult decat dezamagita. Trecand peste noul format (3 subiecte separate, nu variante intregi, ceea le face greu de urmarit si printat ), trecand peste faptul ca , anul trecut, pe la mijlocul lui februarie aparusera deja si cartile de rezolvari si variantele verificate si corectate, iar variantele finale pt noi apar la mijlocul lui aprilie (culegerile de rezolvari estimez ca vor aparea prin mai ca deh… pana la sesiunea din septembrie mai e timp), trecand peste faptul ca sunt vreo 3 tipuri de informatica la proba E si inca vreo 3 tipuri de economie si momentan sunt debusolata si nu ma prind care sunt cele dupa care ar trebui sa lucrez, trecand peste toate astea, problema esentiala e ca structura s-a modificat. Chiar vorbeam cu zeffy si era si el la fel de uimit ca si mine de schimbarile majore care s-au facut.

E adevarat ca momentan m-am uitat doar superficial peste ele si nu m-am pus chiar sa rezolv, dar si asa imi sunt nefamiliare si… daca e sa fiu sincera ma sperie (si fara falsa modestie tin sa afirm ca nu sunt ultima scursura a invatamantului romanesc, ci, din contra, sunt printre elevii buni) Ce o sa fie… o sa fie… Cum se spune pe astia ii avem , cu ei defilam, dar, ma alatur lui Zeffy si multumesc ministerului educatiei si cercetarii. Schimabrile permanente ale programei, modului de predare, modului de notare si structurii examenului nu pot face decat sa micsoreze stresul, sa incurajeze dezvoltarea individului si, in final sa asigure progresul. Felicitari! Buna treaba!

Education is what remains after you forget every thing you’ve learned in school

Ma intorceam azi de la pregatire la mate si, gandindu-am eu la o multime de lucruri, mi-am adus aminte de postul cu Liana si recompensa ei si la cel pe care l-a scris Edu pornind de la aceasta idee. Si brusc mi-a venit in minte o analogie care, spun eu, e destul de potrivita in ceea ce priveste sistemul de invatamant romanesc:

Dupa principiul “nu-i da omului peste, invata-l sa pescuiasca” in scolile noastre lucrurile se desfasoara in felul urmator:
1. vine proful de istorie si ii explica copilul despre teoria evolutionista, despre gandacei, pestisori, reptile, mamifere
2. vine ora de religie si i se spune despre cea de-a 5-a zi a Creatiei cand au aparut pestii
3. invata istoria unditei si traseul prin care s-a ajuns de la uneltele rudimentare la forma actuala
4. apare si profa de biologie in peisaj si face o intreaga anatomie a pestelui
5. sunt lectii despre toate tipurile de pesti care exista, au existat sau sunt pe cale de disparitie
6. apare si un prof de mate si il pune sa afle limita din nr de oase pe care le are pestele
7. ajunge elevul nostru la liceu si invata sa creeze programe in C++ care prelucreaza matrici cu date despre nr de oase al diferitilor pesti

Si ar mai fi inca o mie de alte lucruri, multe din ele mult mai inutile si mai putin interesante decat cele prezentate de mine aici, dar nimanui nu-i trece prin cap sa il invete esentialul: cum sa pescuiasca.

Iar daca cumva se intampla minunea si mai exista cate un profesor care chiar are o imagine de ansamblu asupra acestor lucruri si incearca sa isi predea materia astfel incat informatiile invatate sa fie cat mai utile, el are toate sansele sa esueze. In capul elevului nostru au fost turnate cu palnia atatea informatii inutile, incat e complet zapacit si incapabil sa faca o legatura logica.

Asta ca sa nu mai vorbim de cei care s-au obisnuit cu acest sistem in care profesorii se fac ca predau, elevii se fac ca invata si asa incepe vanatoarea de note. Acest tip de elevi sunt o cauza pierduta pt ca, dupa prea mult timp in care au functionat dupa aceste reguli, le-au adoptat drept normale si, orice variatie de la acest tipar e considerata inutila (daca nu chiar stupida ) Acest elev e interesat doar de notele obtinute – mai mult sau mai putin prin meritele proprii – si deci, partea educationala e exclusa.

Mai are rost sa vorbim de ideea “invechita” ca scoala trebuie sa formeze si un caracter, sa insufle si niste valori morale, nu doar o suma de informatii din care 99% oricum sunt repde uitate fiindca nu ajuta la nimic ? Nu… Nu mai are rost. Am cunoscut prea putini profesori care sa fie constienti de acest lucru si, din pacate, si mai putini imi sunt acum profesori la clasa. (de fapt nici nu stiu daca e nevoie sa folosesc pluralul. )

Si cu toate aceste informatii eu si ceilalti din seria mea ne indreptam foarte repede spre bac. Acum asteptati o intrebare retorica de genul “Si ce o sa facem acolo?” ei bine nu am sa o pun. O sa facem. Mai bine, mai putin bine, aici depinde de prea multe aspecte. Oricum nu pot sa spun ca tipul de invatare nu ne-a pregatit pt acest examen. A facut-o. Pt ca si bac-ul tot dupa acest model are loc. Ca pentru o nota mare trebuie sa muncesti din greu si de unul singur si,  dintr-un punct te gandesti ca ar fi mult mai eficient sa nu mai pieri timpul venind la scoala? E si asta adevarat, dar, in strafundurile lui Bac-ul verifica cat de bine esti adaptat acestui tip de invatamant. Daca stii sa calculezi limita nr de oase pe care le are pestele, sa faci un eseu pe aceasta tema… nu vreau sa ma repet…ati prins ideea. In concluzie poti foarte bine sa iei bac-ul si fara sa stii sa pescuiesti. Trebuie doar sa ai o memorie foarte buna si sa inveti toate informatiile astea abstracte, artificiale, fara sa fie nevoie chiar sa le corelezi sau , doamne fereste, sa le aplici.

Dar sa lasam Bac-ul. Nu la asta se referea intrebarea cu care vreau sa inchei. Ea e de fapt:

Cu ce ramanem noi (at the end of the day – cum ar zice englezii)?

12 ani x 5 zile/ sapt x 35 sapt/an x 5-6 ore/zi (ar fi o valoare foarte aproximata a timpului petrecut de un elev in scoala)

Cu ce anume ramanem?

Pisicute

Vreti sa stiti ce face Magda ? Magda cica trebuia astazi sa se apuce de invatat la economie. Si a scos programa de bac, programa de admitere, caietul si manualul … toate bune si frumoase… si cica urmeaza sa ma apuc sa invat.

Acum vreti sa vedeti ce face Magda? Sau mai bine zis: sa vedeti cum arata ecranul calculatorului la care magda cica munceste de zor? Va las 2 poze.

                                               

P.S.Cine vrea pisicute sa imi zica si-i trimit pe mess.

Simulam, simulam…

Astazi la liceul meu s-a petrecut ceva ce (cred ca) vroia sa fie o simulare de incendiu. E bine ca si in scolile noatre incepe sa se faca asa ceva, dar rezultatul nu mi s-a parut tocmai multumitor. De aceea, daca aceasta simulare ar fi fost (ca in alte tari) un fel de teste pt scoala, in care se evaluau timpul de evacuare, gradul de panica si alte lucruri de genul asta… cu siguranta nu am fi trecut testul.

In primul rand, la etajul 2 (unde eram noi) nici macar nu s-a auzit alarma, ci a venit directoarea la noi la clasa sa ne anunte sa ne evacuam. Am inceput sa iesim din clasa sa coboram scarile, si eventual sa ne indreptam spre iesirea din scoala, dar toate acestea  se faceau in ritm de plimbare si nicidecum de incendiu. Odata ajunsi jos a dat nas in nas cu proful de geogra care nu pricepea ce e cu 2 clase de elevi care se plimba in mijlocul orei pe scara profesorilor si ne-a trimis inapoi in clasa…Dupa inca vreo 5 min a aparut directoara care i-a explicat ca e simulare de incendiu si ne-a lasat sa “ne salvam” si sa iesim din scoala.

Absolut stupid mi s-a parut si faptul ca nimeni nu ne-a spus absolut nimic, cu atat mai mult cu cat in fata scolii aparusera 3 masini de pompieri si o ambulanta si noi auzeam profesori derutati care emiteau ipoteze de 3 tipuri: ba ca e simulare (se pare ca unii mai sunt si la curent cu ce se intampla in scoala), ba ca nu era alarma de incendiu, ci cea de la laboratorul de info care s-a declansat, ba ca habar n-aveau ce se intampla, dar sa ne luam si noi dupa ceilalti.

Dupa vreo 10 min de dardait in fata scolii si admirat pompieri (care luau mult mai in serios simularea decat personalul scolii.) directoarea a decis ca nu e potrivit sa stam gramada in fata scolii ca o turma de oi … asa ca sa mergem in curtea interioara. Deci asa-zisul incendiu continua, pompierii insirau furtune si alte alea, dar noi hai sa stam in curtea scolii (care teoretic ar trebui sa fie in flacari)

Din curtea interioara privelistea e si mai minunata: inafara de pompieri si furtune in scoala mai era si o clasa de elevi al caror profesor nu aflase de simulare si nici nu auzisera alarma, plus inca cativa care auzisera, dar considerasera ca ar fi sub-demnitatea lor sa participe la un asemenea exercitiu si au ramas la caldurica in scoala. La urma urmei… sa tii pe loc, pt acest exercitiu, 3 masini complet utilate de pompieri si o ambulanta e una… dar sa ii scoti afara fara motiv pe prea-maritii elevi… deja era prea mult.

Una peste alta ei simuleaza ca e incendiu, noi simulam ca ii credem, ei simuleaza ca ne salveaza si toata lumea e fericita. Sper doar ca astfel de lucruri sa ramana doar in stadiul de simulare pentru ca, in cazul unui pericol real, la cat suntem de “pregatiti”, probabil ca am asista la o adevarata tragedie.

Cand a trecut atata timp???

Ce se intampla anul asta? De ce trece timpul atat de repede? Cand am inceput clasa a 12-a imi imaginam ca va fi cel mai lung an… ca timpul va trece foarte greu, iar luna ianuarie mi se parea cumplit de indepartata. Credeam ca pana sa ajung acolo voi stii deja cam tot, ma voi simti foarte pregatita pentru BAC si voi avea o imagine foarte clara asupra facultatii pe care o voi urma. Guess what ! Nu e nici pe departe asa.

Stateam azi si ma gandeam ca nici nu mi-am dat seama cand a trecut prima jumatate a acestui an. Si parca timpul trece din ce in ce mai repede. Ma simt de parca ar fi trecut doar cateva saptamani de la inceputul scolii si nici pe departe ca sunt aproape de sfarsitul primului semestru.

Voi, astia care ati mai trecut prin asta (sau treceti acum) , vi s-a intamplat si voua sa aveti impresia asta? Sa vi se para ca ati intrat in criza de timp si nu veti reusi sa terminati la timp de invatat?

Bloguletz is still alive

El este Boby.

E dragut, nu?

Dar nu despre el e acest post.

Acest post este, in primu rand, despre modul in care -imi cer scuze ca folosesc acest cliseu- se intoarce roata.

Ma amuzam eu anul trecut pe seama Elizei care era nedespartita de compendiul ei de biologie, acum ma lupt eu cu un compendiu de teorie literara.

Glumeam pe seama catelului de ma sus si il numeam fiara si ieri am descoperit ca profa mea de mate are si ea un catel (cam dublu fata de Boby) caruia va trebui sa ii fac fata. Si cei care ma cunosc cat de cat stiu ca nu e un lucru deloc usor si ca am nevoie de foarte mult curaj.

Sa va pun la curent cu ce s-a mai intamplat in ultima vreme? Am descoperit ca clasa a 12-a e chiar mai urata decat ma asteptam. Spun asta pentru ca am sentimentul ca nu am timp sa fac nimic si totodata ca irosesc cea mai mare parte a timpului.

    ^ Am inceput pregatirea la romana si lucrurile merg spre bine. Sunt mai mult decat incantata de profa pe care o am, dar aici simt nevoia catorva paranteze
[1. multumesc din suflet persoanei care mi-a recomandat-o si a pus o vorba buna pentru mine
2. multumesc si mai din suflet doamnei profesoare ca a acceptat sa-si bata capul cu mine
3. multumesc si profesoarei de la scoala care, banuiesc, a depus un efort substantial pt a reusi ca in 3 ani de zile sa nu ne invete absolut nimic (imi inchipui ca nu i-a fost deloc simplu sa fie in halul asta de inutila si atat de departe de orice urma de atitudine didactica de calitate si cred ca s-a straduit din greu sa se mentina pe aceeasi linie)
4. multumesc Alexandrei (colega mea de banca) care se scalda si ea tot cam in aceleasi ape ca si mine si, in doi, lucrurile par ceva mai simple
aaaaa... era cat pe ce sa uit... multe multumiri si mamei mele pt rolul de sponsor principal al intregii distractii]

    ^ Ieri am avut prima sedinta de pregatire la mate si, in mod uimitor [spun uimitor pt ca nu ma asteptam sa vad rezultate chiar dupa prima sedinta], parca a inceput sa se faca lumina in toata tocanitza aia de integrale garnisite, dupa gust, cu functii trigonometrice. Profa e foarte simpatica si am toate motivele sa cred ca ne vom  intelege bine. Dar, asa cum oricine are cate un defect, are si ea unul. Si se numeste Pufi (daca imi amintesc bine) si e un canish alb. Urmatoarele saptamani vor fi, probabil, un fel de incercare de adaptare la mediu careia sper sa-i fac fata si… cine stie? Poate impusc 2 iepuri dintr-o lovitura si inafara ca ma pregatesc de admitere imi inving si teama de caini.

    ^Cursurile de Talmud Tora se desfasoara in continuare, iar strumfii mei sunt din ce in ce mai simpatici, entuaziasti si dornici sa invete cat mai mult (mmmm… asta cam in 80% din timp, iar restul de 20%… mai bine sa nu va spun; ramane secretul dintre mine si ei)

Anul asta ne ocupam de alfabet (si deja am invatat toate vocalele, si primele 5 litere – de mana si de tipar) si de pericope (nu de alta dar ne-am hotarat ca intr-un an-doi sa ne facem simtita prezenta la Hidon HaTanach si anul asta ne-am propus sa “dam gata” toata Tora). Chiar astazi am purtat o discutie cu copiii despre ce inseamna onestitatea si care e remediul atunci cand suntem inselati si cum, o minciuna duce la alta si apoi la alta, iar acest ciclu al minciunilor care se creeaza nu poate fi oprit decat prin sinceritate, chiar daca nu e intotdeauna simplu . (punctul de plecare a fost comentariul rabinului Sorin Shlomo Rosen a pericopei Toldot, o interpretare care mie mi-a placut foarte mult si pe care o gasiti aici)

Trebuie sa recunosc ca m-a uimit cu cata seriozitate discutau si cat de maturi pareau  aceeasi copii care, la jumatate de ora dupa aceea, se certau de mama focului cand vreunul “descifra” inaintea celorlalti cate un cuvant in ivrit si il citea cu glas tare desi nu era randul lui. Cred ca acum (10-13 ani) e varsta cea mai draguta (de fapt interesanta cred ca e cuvantul cel mai potrivit) fiindca la ei naivitatea se amesteca cu maturitatea intr-un mod absolut delicios si e o adevarata provocare sa iti dai seama cand si cum sa ii iei.

    ^ Poate ca, la prima vedere, poate parea doar un fleac, dar pt mine e important si sunt destul de mandra de mine. Vinerea asta am revenit asupra unui obicei mai vechi la care renuntasem si am reinceput sa aprind lumanari de Shabbat. Nu stiu daca e mare lucru si stiu voci care considera asta doar o ipocrizie, avand in vedere ca, in mare masura, incalc interdictiile acestei zile. Cred totusi ca e mai bine decat nimic si, cel putin, o marchez cumva ca zi diferita de restul saptamanii, fiindca in “adu-ti aminte si respecta”, adu-ti aminte e si el un prim pas

Poate ca ar mai fi multe de povestit,  dar  ma asteapta  2 referate  la romana si o tema destul de substantiala la matematica si mi-e teama ca inainte sa-mi  dau bine seama iar se termina weekendul(nu ca ar mai fi ramas prea mult din el).

Am de gand sa scriu ceva mai des asa ca, daca va place, mai aruncati un ochi p-aci din cand in cand.

* vreau sa dedic acest post de re-aducere la viata a Bloguletului, puiucului meu care m-a ajutat enorm cu tot suportul pe care mi l-a oferit in ultima vreme, care s-a enuziasmat alaturi de mine de orice micutza bucurie natanga a mea si mi-a ridicat moralul atunci cand ma scufundam prea adanc in butoiul cu melancolie.