Tocmai imi luam la revedere de la un coleg pe mess si ma plangeam cat de scurta e o zi:

- iar a trecut ziua si nu am facut nimic

- cum nu ai facut nimic? azi ai castigat coravul

De multe ori sunt nemultumita de mine si mi se pare ca ziua trece prea repede si nu apuc sa fac nimic. Totusi, daca ma gandesc mai bine, george are dreptate: chiar si in zilele in care cred ca nu fac nimic de fapt fac o grama de lucruri. Azi de exemplu: am mers la facultate, am deblocat comanda la Avon, am castigat(grupa noastra, nu doar eu) prima runda din jocul Corav la seminarul de FMO, am fost la Brtitish Council unde am participat la cate o parte din 3 cursuri, am discutat acolo cu o mamica, am stat la o coada lunga sa returnez niste carti, am luat comanda la Avon , am si dat niste produse deja, am facut curatenie in camera, am spalat niste hainute… si cu toate astea am impresia ca nu am facut nimic. Oare de ce?

Chiar as vrea sa-mi explice cineva.

Nu stiu cum am ajuns in a 8-a saptamana de facultate. Timpul parca trece din ce in ce mai repede. Saptamanile zboara, de weekend-uri nici nu mai zic. Poate asta e si motivul pt care nici nu mai scriu pe blog. Se intampla atat de multe si atat de repede ca si atunci cand vreau sa scriu despre ceva, pana ajung la blog deja e demult trecut. Mi-ar placea sa pot scrie exact atunci cand imi tuna mie. A doua zi deja nu mai e la fel de natural. Una e cand scrii despre un lucru care ti se intampla, o stare pe care o ai ACUM. Si altfel e atunci cand povestesti despre ce simteai acum 2 zile.

Deci, Ina, imi pare foarte bine ca imi citesti blogul, imi pare rau de dezamagirea de care spuneai sambata – ca deschizi pagina si vezi tot acelasi post, nu unul nou.  (Si iata un paradox: a aparut un post nou din explicatia motivului pt care nu exista un post nou)

Si daca tot scriu sa va pvestesc cum a aratat weekendul trecut:

Vineri: facultate — inscriere Avon pt Iulia — British Council — Sinagoga — plimbare cu cea mai buna prietena (stiti voi, cea de 4 ani) si familia ei catre casa

Sambata: prospectare Avon — mancaaaaare — vizita — aranjat rafturi cu carti

Duminica: Talmud Tora — aranjat rafturi de carti — pranz la “socrii” —  targul de carti Kilipirim — cumparaturi Carrefour — aproape 2 ore de stat la coada ca sa-l votez pe Crin care nici macar nu a ajuns in turul 2 — mai citesc o data pt ECDL

As fi vrut sa scriu cate un post despre fiecare din aceste lucruri, dar fiind asa de multe si ingramadite pana acum (marti – ora 9:36 – asteptand-o pe Iulia sa vina la mine sa mergem la sport) deja parca sunt cam departe si nici nu pot sa aleg despre care sa scriu. Daca aveti voi sugestii as putea sa aleg sa detaliez cate ceva.

Pe langa modulul de pericope, la cursurile de Talmud Tora am inceput si un modul de binecuvantari, considerand ca e importanta si practica, nu doar teoria. Impreuna cu cei mici am stabilit ca binecuvantarile sunt un soi de multumiri ceva mai standardizate. Iar ca exercitiu pentru acasa le-am dat sa se gandeasca si sa intocmeasca o lista cu motive pentru care ei ar vrea sa ii multumeasca lui Dumnezeu.

M-au uimit cat de in serios au luat aceasta sarcina si motivele au fost increibil de multe si variate: pentru fratii pe care ii au, pentru parinti, pentru reusite, pentru ca Dumnezeu e bun si ii iubeste, pentru ca a construit sinagogile si multe, multe altele.

In ultimele zile am descoperit ca principalul motiv pentru care eu simt acum impulsul sa multumesc este acela ca are grija de cei la care tin.   Multumesc! Multumesc mult!

O sa incerc sa ma tin cat mai bine de promisiunea facuta ca sa-mi respect partea mea de “targuiala”. Asa e corect, nu? El pare sa-si fi facut partea Lui, acum e randul meu. Deci o sa ma concentrez pe a aprecia mai mult ceea ce am si pe cei care ma inconjoara.Nu-mi mai bat capul cu fleacuri si nu ma mai stresez din orice nimic.

MULTUMESC… MULTUMESC MULT!

Dupa cu probabil stiti multi dintre voi, in ultimii ani am fost reprezentant Avon.  De-a lungul acestui timp mi-a mers si mai bine, si mai greu, uneori aveam comenzi uriase, alteori abia reuseam sa plasez o comanda. Totusi, in ultima vreme a mers atat de bine incat am decis sa devin coordonator.

Acum imi formez o echipa asa ca daca si voi vreti sa faceti parte din familia Avon contactati-ma. Nu o sa va spun ca e usor, dar eu cred ca efortul merita. Iata cateva din avantajele Avon:

• daca te inscrii ca reprezentant pana pe 2 noiembrie primesti pe loc un cadou Avon
• inscrierea este gratuita
• termen de plata al facturilor flexibil – pana la 18 zile
• participi la competitii la care au acces doar rerezentantii
• castigi 15% – 30% din valoarea comenzilor plasate
• produsele isi pot fi livrate acasa
• ai sansa de a promova si ajunge sa fii la randul tau coordonator
• isi dezvolta propria afacere cu posibilitati nelimitate de castig

O sa-mi spuneti “da, da, suna bine, dar una e pe hartie si alta in practica”. De fapt nu e. Nu sunt doar vorbe si campanii de marketing. O sa va dau exemplul meu.

Anul trecut in toamna m-am reapucat de Avon aici in Bucuresti, avand-o pe Ioana ca si coordonatoare (eu eram primul ei reprezentant). Acum eu devin la randul meu coordonator, iar ea are aproximativ 30 de reprezentanti in echipa.   Si noi suntem dintre cei care  ne-am miscat incet.

Brosura Avon poate fi consultata si online AICI

Daca vreti produse cosmetice de calitate la un pret avantajos sau daca vreti sa deveniti voi insiva reprezentanti contactati-ma.

Sunt sigura ca cei mai multi dintre voi stiti despre site-ul dvar tora si despre continutul sau. Ceea ce poate unii nu stiati inca este ca Rabin Sorin Sholomo Rosen a lansat cu putin timp un urma o varianta noua a acestui site, pe care o puteti gasi aici. Noul format este mai structurat si mai atractiv.

Site-ul contine probabil cea mai larga gama de informatii in limba romana despe iudaism, fiind asadar recomandat tuturor celor care vor sa afle mai multe despre traditii, sa invete Tora sau  sa puna intrebari.  De asemenea puteti gasi informatii despre calendar, zilele de sarbatoare, orele de aprindere a lumanarilor, dar si despre activitatile organizate de Cancelaria Rabinica.

Un alt avantaj al site-ului dvar tora este ca, spre deosebire de jen de exempl, acesta este actuaizat si reactualizat si din nou… (deobicei saptamanal) astfel incat nu veti ajunge niciodata in situatia sa spuneti ca ati terminat de parcurs toate materialele si nu mai e nimic nou de aflat.

E un site pe care vi-l recomand cu toata caldura si pe care eu il vizitez frecvent si il consider de real ajutor, atat pentru formarea mea, cat si ca resursa pentru cursurile de Talmud Tora pe care le predau. De aceea vreau sa multumesc celor care l-au creat si care continua sa lucreze la el. Sorin si Livia… sunteti pur si simplu grozavi.

L-am primit si eu azi si mi se pare interesant:

Si acusi-acusi incepe anul 2. Ieri am fost la camin sa imi iau camera. Arata bine. Mari diferente fata de cea de anul trecut nu prea sunt, desi etajul 3 e ceva mai sus decat etajul 2 ,care de multe ori mi se parea si el destul de departe dupa o zi lunga. Si da, poate asta era influentat si de faptul ca desi aveam zile in care alergam dintr-o cladire in alta la fiecare curs, inca am pastrat prostul obicei din scoala de a cara dupa mine jumatate de casa – cursuri, carti, dosare, mape, caiete, etc. Nu, care ar mai fi farmecul daca as merge si eu ca omul normal doar cu cateva foi albe si un pix? Fiecare obiect are culoarea sau caietul sau biblioraful lui si evident toate trebuie carate dupa mine la facultate. La asta se mai adauga apa si alte nimicuri pe care le car dupa mine.

Oricum abia astept sa vad ce cursuri o sa am anul asta, sa-mi vad profii si sa-mi revad colegii. A, si sa-mi cunosc noua colega de camera. Tot ce stiu momentan e ca o cheama Alina si e in anul 1.Va mai tin la curent.

A, da, Gmar Hatina Tova si un post usor! Ne vedem la sinagoga!

Moishe Goldberg was heading out of the Synagogue after the Rosh Hashana service, and as always Rabbi Mendel was standing at the door, shaking hands as the congregation departed.

The rabbi grabbed Moishe by the hand, pulled him aside and whispered these words at him: *”You need to join the Army of God!”*

Moishe replied: *”I’m already in the Army of God, Rabbi.”*

The rabbi questioned: *”How come I don’t see you except for Rosh Hashanah and Yom Kippur?”*

Moishe whispered back: *”I’m in the secret service.”*

Plin de agenti secreti si la noi, nu?

Dupa cum probabil stiti deja nu prea am stare. Imi vine sa ma bag in tot felul de chestii si pana acum singurul lucru pe care am ajuns sa il regret e ca ziua nu are decat 24 de ore. Facultate, plus cursurile de pedagogie. viata la camin, anul trecut am si lucrat la eurogroup, Avon-ul, cursurile pe care le tin la comunitate, scoli de vara si cam orice altceva imi mai trece prin cap. Si dupa cum puteti vedea orarul meu e cam monoton asa ca m-am gandit sa mai fac ceva.

Ma batea gandul sa ma implic in vreo organizatie studenteasca sau si mai si poate sa ma inscriu la vreun partid ca vad ca se promoveaza asta cu tinerii. Si gandindu-ma care organizatie are proiecte mai bune, mai apropiate de valorile mele, am dat peste un internship la British Council.

Ieri am trimis CV-ul si scrisoarea de intentie (by the way, multumesc pt sustinere si ajutor) si acum astept sa vad daca ma vor contacta. Apropo, mi se pare mie sau e cam aiurea sa ii contactezi doar pe cei acceptati? Adica ceilalti pot sa astepte mult si bine. Eu zic ca se cadea macar un mail… In fine…

Deocamdata astept. Sper sa ma selecteze. O sa va tin la curent. Intre timp incerc sa vad cam ce mai e interesant. Daca stiti vreo organizatie care merita… let me know. Eu am cate ceva in vizor, dar despre ele va voi spune cand voi avea o viziune mai clara.

Intre timp ies diseara din nou cu Oana, Sanda si Imy (fetelor daca cititi asta sa stiti ca ati avut o idee grozava cu Little Texas, a fost foarte placut totul… locul… compania… prajitura de ciocolata Sunt buni si nachos, dar prajitura a fost mai presus de orice)

Am primit acest mesaj pe mail. Nu stiu cat e de “reliable”, dar m-am gandit totusi sa-l impartasesc. Formularea are accente paranoide, dar ideile de baza poate trebuie luate in calcul. Cu atat mai mult cu cat am vazut ca inafara de poze sunt multi care completeaza toate informatiile personale (loc de munca, adresa de acasa, numarul de telefon) si in plus dau accepta ca prieteni oameni pe care nu ii cunosc sub motivul “am vazut ca ii mai avea ca prieteni si pe x,y, z, deci probabil ca e ok”. 

În această săptămână la televiziunea argentiniana a fost un reportaj zilnic cu Joaquin Lopez Doriga ( jurnalist mexican) pe tema Facebook, hi5, Myspace, Sonic, etc, şi cât de periculoase sunt.  Exista si un reportaj-jurnal în ziarul Milenio , cu privire la modul in care diversi terorişti au avut ca sursă de informaţii sigure şi directe blogurile, Facebook şi hi5.
Intervievaţi anumiti hoti si răpitori spun că au intrat pe net şi au vazut portretele, casa, masinile, poze de călătorie situatia socială şi economică si nivelul la care traiesc persoanele acelea.  La televizor, unul dintre ei a declarat că inainte, pierdea mult timp înainte de a actiona pentru a identifica candidatii pentru răpire, dar acum cu Facebook şi informaţiile pe care oamenii le pun de bunăvoie în reţea, nu mai sunt confuzii sau dificultati in a investiga modul în care ei trăiesc, sau cum se deplaseaza copiii la scoala  şi care sunt părinţii lor, fratii si prietenii.  Asa s-a întâmplat cu Alejandro Marti (tanar mexican ucis de răpitorii lui). Familia a închis blogul său după ce au realizat ce potenţial periculoase informaţii da tineretul, care socializeaza acolo cu bucurie şi fără a bănui că unul dintre contacti poate fi un ucigas.  Protejaţi-vă copiii, şi nu puneti informaţii periculoase în reţea!
Adevarul cu privire la “Facebook”
Facebook vinde informaţii utilizatorilor cu cea mai mare oferta. Citez: “Ceea ce mulţi utilizatori nu ştiu este că, în conformitate cu termenii contractului, făcând clic pe rubrica” accept”, practic ofera Facebook exclusiv şi perpetuu drept de proprietate asupra tuturor informaţiilor şi imaginii sale publice. “
De fapt, spune expertul, cei inscrisi, autorizeaza automat  utilizarea de catre Facebook perpetuu şi transferabil, impreuna cu drepturile de distribuţie publicului si toate atasamentele de pe site-ul lor.  Conditiile de utilizare arata ca Facebook isi rezerva dreptul de a acorda şi sublicenţiere cu tot “continutul paginii web a utilizatorului” , pentru alte afaceri .
Fără consimţământul lor, mai multor utilizatori li s-au transformat imaginile în publicitate pentru comertul privat.
Dintr-o data totul este publicat, inclusiv fotografiile personale, înclinaţia politica, starea de spirit, şi interesele individuale chiar si adresa de acasa, si accesibile fără permisiune miilor de utilizatori.
Trebuie să credem, cum spune domnul Melba, că mulţi angajatori, pentru a evalua pretendentii, cauta pe Facebook informatii intime despre solicitanţi.  Testul pentru o pagina de pe Facebook nu este privat, fapt pus in evidentă în cazul celebru cand John Brown University a expulzat un student, dupa ce a descoperit o imagine  pe Facebook unde acesta era imbracat ca un travestit. O altă dovadă – cazul în care un agent al Serviciului Secret a vizitat Universitatea din Oklahoma , pentru un student din anul doi, Saul Martinez- pentru un comentariu publicat de acesta impotriva presedintelui. Si culmea rautatii, problema nu se încheie în cazul în care utilizatorul decide să se retragă.
Chiar şi atunci când utilizatorul anulează statutul de membru,  fotografiile şi informaţiile rămân la bord, în conformitate cu Facebook, pentru cazul că decide a-si reactiva contul. Mai mult, utilizatorul nu este îndepărtat nici chiar atunci când moare.  În conformitate cu “termenii de utilizare,” urmasii nu  pot legalmente sa-i oblige sa stearga de pe Facebook date şi imagini ale rudelor lor, pentru că atunci când a acceptat clauzele virtualului contract Facebook a dat dreptul de a “menţine starea activă, în cadrul unui comemorari speciale, pentru o perioadă de timp, pentru a permite altor utilizatori  sa posteze comentarii şi note asupra decedatului. “
Utilizatorii Facebook nu ştiu că sunt participanti indiferenti ai unui scenariu pe care academicieni cunoscuti il descriu ca cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii.  Intamplator devin in mod inconştient  precursori ai fenomenului  “Big Brother” unde stau cu ochii pe tine. Este o trimitere directa la intromisia abuziva a statului în mediul afacerilor private ale cetăţenilor obişnuiţi, pentru a controla comportamentul lor social, un subiect de roman profund premonitoriu scris în 1932 de britanicul Aldous Huxley: “Brave New World.” sau “Happy new World” – “Fericita lume noua”

]]> http://magdutz.wordpress.com/2009/09/17/despre-facebook/feed/ 0 magdutz